Privim situația din Orientul Mijlociu dintr-o perspectivă neutră, fără nicio părtinire politică. Datorită sensibilității politice, putem oferi doar o scurtă analiză:
1. Acțiunile Israelului urmăresc să demonstreze că nu sunt subordonați Statelor Unite, ci mai degrabă aliați cu interese reciproce. Israelul caută în prezent asistență militară și securitate și, deși să lovească Gaza nu este crucial, mesajul Israelului către lume este clar: vor riposta dacă sunt provocați, ceea ce este o mișcare strategică.
2. Hamas, Iran și împuterniciții lor urmăresc să stabilească Palestina prin intimidare și să devină un bastion strategic. Cu toate acestea, realizarea acestui lucru prin terorism este nerealistă și poate fi văzută mai degrabă ca o conspirație decât o abordare practică în Orientul Mijlociu.
3. Alte țări din Orientul Mijlociu își exprimă frustrarea față de conflict, dar își urmăresc propriile interese, folosind diplomație, ajutor și măsuri precum reducerea exporturilor de petrol pentru a reduce inflația și a suprima intensitatea conflictului, ceea ce servește și intereselor lor strategice.
4. Statele Unite caută să controleze Orientul Mijlociu și să conțină Iranul și Rusia, solicitând în mod inevitabil concesii către Israel. Cu sprijinul intern pentru Israel, actualul conflict de intensitate scăzută satisface satisfacția SUA.
5. Revenind la problema principală a lovirii Gaza: în afară de Cabinetul israelian, nimeni nu ar fi mulțumit de o astfel de acțiune. Cu toate acestea, este important să înțelegem poziția fermă a Cabinetului în timpul războiului și nici Hamas, nici Iranul nu se vor da înapoi. Lovirea Gazei ar rupe status quo-ul, ducând probabil prețul petrolului la 100 de dolari și declanșând o corecție de 30% a activelor de risc la nivel mondial, ceea ce duce la ramificații economice semnificative atât pentru câștigători, cât și pentru învinși.
