Pe acest câmp de luptă crunt al pieței de tranzacționare, piața pare să aibă propria sa „strategia de recoltare” vicleană.

Aceasta obișnuiește să folosească metode de înjunghiere repetată, capturând cu precizie toți investitorii care își setează stop-loss-uri strâmte, înghițindu-le fără milă fondurile.

Imediat după aceea, provoacă o mare corecție agresivă, având ca țintă grupurile care speră la noroc, setând stop-loss-uri largi, luându-le și capitalul pe care l-au acumulat cu greu.

Iar pentru cei care nu își setează nici măcar stop-loss-uri, fiind orbi de optimism, piața nu îi va lăsa în pace, scăderea continuă a prețurilor fiind ca un abis nemilos, trăgându-i complet în mlaștina pierderilor.

Majoritatea grupurilor de investitori ajung astfel, sub asediul „vânătorii” pieței, să devină nutrienți pentru piață, hrănind funcționarea sa continuă; aceasta pare să fi devenit o oarecare „semnificație” a existenței pieței - aceasta face mereu tot posibilul pentru a absorbi și digera diverse grupuri de investitori.

Dacă nu ești dispus să fii înghițit fără milă de piață și vrei să scapi de acest destin crunt, trebuie să te comporti ca un luptător de gherilă, ascunzându-te și căutând adăpost.

În operațiunile de tranzacționare, încearcă să reduci la minimum pierderile inutile, folosindu-ți voința puternică, trecând printr-un ciclu de „digestie” al pieței din nou și din nou; astfel, ai putea găsi o fărâmă de speranță în această piață plină de spini.