#BNB
Introducere
În ultimii ani, fenomenul „de-banking” a devenit un subiect de mare interes public. Deși acest fenomen a avut loc în tăcere în ultimii ani, pe măsură ce tot mai multe persoane, politicieni, companii, în special antreprenorii, discută deschis despre această problemă, impactul său este reevaluat. În special, apariția frecventă a industriei cripto în această problemă a făcut ca fenomenul de-banking să fie foarte controversat și observat.
Deci, ce este de-banking-ul? Ce înseamnă pentru societate, economie și inovație? Această lucrare va explora definiția fenomenului, analiza cauzelor, contextul istoric și impactul său asupra sistemului financiar și inovației, precum și va propune câteva posibile măsuri de răspuns.
Ce este de-banking-ul?
De-banking-ul se referă la situația în care o persoană sau entitate conformă legii își pierde în mod neașteptat relația de colaborare cu banca, fără un motiv evident, fiind chiar exclusă din sistemul bancar. Acest fenomen se caracterizează prin:
Fără investigație sau explicații detaliate: băncile încheie direct serviciile de cont fără a efectua o investigație amănunțită sau a oferi motive specifice.
Fără notificare prealabilă: persoanele sau companiile afectate nu sunt informate din timp și nu au suficient timp pentru a-și transfera fondurile.
Fără căi de apel sau remedii: lipsa oricărei forme de procedură de apel sau revizuire.
Este important de reținut că de-banking-ul diferă de cazurile în care serviciile bancare sunt suspendate din cauza suspiciunii de fraudă, spălare de bani sau alte activități ilegale. Ultimele cazuri sunt adesea însoțite de investigații și proceduri legale, în timp ce de-banking-ul poate să nu aibă deloc aceste procese.
De ce este important de-banking-ul?
În societatea modernă, serviciile bancare sunt instrumentul de bază prin care persoanele și companiile participă la activitățile economice. Pierderea unui cont bancar poate duce la incapacitatea de a plăti salariile, de a procesa tranzacții sau chiar de a funcționa normal. Deși regulile actuale privind banca echitabilă interzic băncilor să refuze servicii pe baza unor factori discriminatorii precum rasa, sexul, religia etc., aceste reguli nu limitează dreptul băncilor sau al agențiilor lor de reglementare de a retrage serviciile bancare în alte situații.
Riscurile potențiale ale de-banking-ului constau în faptul că acesta poate fi utilizat ca instrument de anumite forțe politice sau instituții pentru a viza sistematic anumite persoane sau industrii. Această acțiune este similară cu decizia guvernului de a stabili cine poate utiliza electricitatea sau apa, fără a efectua investigații, explicații sau a oferi remedii. În esență, această acțiune subminează echitatea și transparența pieței.
Analiza cauzelor de-banking-ului
Nu toate acțiunile de închidere a contului se încadrează în de-banking. Situațiile în care băncile închid conturi din motive legitime includ:
Clienții sunt suspectați de activități dubioase: cum ar fi spălarea de bani, fraudă sau alte activități ilegale.
Reducerea costurilor de conformitate: băncile pot alege în mod activ să limiteze contactul cu anumite clienți sau industrii de mare risc pentru a reduce complexitatea conformării la reglementări.
Cu toate acestea, adevăratele îngrijorări legate de fenomenul de-banking sunt adesea legate de următorii factori:
Intervenția excesivă a autorităților de reglementare: există rapoarte care sugerează că anumite autorități de reglementare ar putea exercita presiuni necorespunzătoare asupra băncilor, cerându-le să își încheie colaborarea cu anumite industrii sau clienți cu un anumit fundal politic.
Comportamentul de conformare al băncilor: pentru a evita confruntările cu autoritățile de reglementare sau a reduce povara conformității, băncile aleg adesea să se conformeze acestor presiuni.
Contextul istoric al operației „Sufocarea”
În 2013, Ministerul Justiției din SUA a lansat o politică denumită „Operația Sufocării”, care avea ca scop combaterea fraudelor financiare, vizând companiile legitime de mare risc sau politice nepopulare. Această acțiune a marcat o schimbare de strategie guvernamentală: de la atacuri directe asupra comportamentului ilegal individual al companiilor, la limitarea indirectă a serviciilor financiare pentru anumite industrii prin reglementarea băncilor și a companiilor de plăți.
Această practică a stârnit controverse ample, deoarece guvernul folosește puterea sa de reglementare pentru a „sufoca” serviciile financiare ale unor industrii care nu au fost în mod clar autorizate de Congres pentru a fi restricționate. În 2014, fostul președinte al Asociației Băncilor din SUA, Frank Keating, a scris în Wall Street Journal: „Bancherii nu sunt polițiști sau judecători, dar Ministerul Justiției le cere să joace aceste roluri.”
Deși „Operarea Sufocării” a fost oprită în 2015 din cauza presiunilor legale și politice, termenul „Operarea Sufocării 2.0” a fost folosit în ultimii ani pentru a descrie acțiuni guvernamentale similare, cum ar fi de-banking-ul îndreptat împotriva dușmanilor politici sau a startup-urilor tehnologice nepopulare.
Instituțiile implicate și cazurile internaționale
În cadrul „Operației Sufocării” și a unor operațiuni similare de de-banking, instituțiile principale implicate includ:
Federal Deposit Insurance Corporation (FDIC): a solicitat prin scrisori băncilor să suspende activitățile legate de activele cripto.
Ministerul Justiției (DOJ): a condus inițial acțiunea „Operarea Sufocării”.
Office of the Comptroller of the Currency (OCC): ca agenție independentă a Departamentului Trezoreriei din SUA, a participat și la acțiunile respective.
Federal Reserve (FRB) și Consumer Financial Protection Bureau (CFPB): în anumite cazuri, au fost considerate a participa la activitățile de reglementare legate de de-banking.
În plus, fenomenul de-banking nu este unic pentru SUA. De exemplu, Canada și Marea Britanie au fost, de asemenea, implicate în controverse cauzate de acțiuni de de-banking conduse de guvern.
Impactul de-banking-ului
1. Impactul asupra sistemului financiar
De-banking-ul poate duce la transferul activităților financiare către sisteme informale, slăbind efectul reglementării financiare. De exemplu, un raport al Departamentului Trezoreriei din SUA a subliniat că de-banking-ul poate:
Împiedicarea fluxului de remiteri și fonduri pentru dezvoltare internațională;
Limitarea capacității grupurilor cu venituri mici și vulnerabile de a accesa sistemul financiar;
Slăbirea statutului de bază al sistemului financiar din SUA.
2. Impactul asupra inovației
De-banking-ul are un impact deosebit de semnificativ asupra industriilor emergente (cum ar fi tehnologia cripto). Multe startup-uri nu pot funcționa în mod normal din cauza refuzului băncilor de a le oferi servicii, fiind chiar în pericol de faliment. Acest fenomen nu doar că limitează dezvoltarea industriei, ci poate avea și un efect de „frig” asupra întregului ecosistem de inovare.
3. Impactul asupra consumatorilor
Drepturile de alegere ale consumatorilor și accesibilitatea serviciilor financiare sunt limitate. De exemplu, unii angajați din industria cripto au fost refuzați la împrumuturi sau le-a fost revocată calificarea pentru ipoteci din cauza istoricului lor profesional.
Studii de caz și date de sprijin
Conform raportului companiei de capital de risc a16z, doar în ultimii patru ani, companiile din portofoliul său au experimentat cel puțin 30 de evenimente de de-banking. Aceste startup-uri se află, în general, în stadii incipiente, neavând încă venituri, dar sursele lor de finanțare includ instituții legitime precum fondurile de pensii și fondurile de donații universitare.
Motivele pentru care aceste companii se confruntă cu de-banking sunt adesea neclare, de exemplu:
Informati că „nu servim industria cripto”;
A primit o notificare „de închidere a contului din cauza problemelor de conformitate”, fără a oferi detalii specifice;
Contul a fost închis fără nicio cale de apel sau remediere.
Măsuri și recomandări
1. Creșterea transparenței și responsabilității
Autoritățile de reglementare ar trebui să clarifice standardele și procedurile pentru intervenția în comportamentul băncilor și să se asigure că aceste acțiuni respectă principiile de echitate.
2. Stabilirea unui mecanism de apel
Oferirea de canale transparente de apel pentru persoanele și companiile afectate, pentru a asigura protecția drepturilor lor fundamentale.
3. Încurajarea inovației în bancar
Băncile ar trebui să dezvolte capacități de gestionare a riscurilor și conformitate mai flexibile, pentru a susține dezvoltarea industriilor emergente, în loc de a adopta o strategie de respingere uniformă.
4. Promovarea participării publicului
Companiile și persoanele afectate ar trebui să împărtășească activ cazurile, promovând soluționarea problemelor prin intermediul mass-media și al căilor legale.
Concluzie
Fenomenul de-banking reflectă abuzul de putere și problemele sistemice din reglementarea financiară, constituind o amenințare pentru stabilitatea sistemului financiar, drepturile consumatorilor și ecosistemul de inovație. În fața acestei provocări, guvernul, băncile și toate părțile din societate trebuie să colaboreze pentru a găsi un punct de echilibru între menținerea securității financiare și promovarea unei concurențe echitabile.
