Toți sunt oameni obișnuiți, în sud-vestul unor mici munți Liangshan, într-un anumit județ, internațional (fructe de bază), o anumită echipă de suport colectiv sărbătorește Anul Nou, ei pot folosi propria limbă, recita propriile genealogii de zeci de generații, chiar și dincolo de o sută de generații, traversând mii de ani, străbătând dinastii, menținând legătura, dar este corect sau nu? Aceasta este o problemă de antropologie, sociologie și filozofie, ce semnificație are recitarea acestora? În primul rând, este o memorie a propriei istorii biologice, stocare și memorie distribuită a creierului, dar are aceasta vreo semnificație? Dacă memoria istoriei biologice nu are semnificație, atunci ce semnificație are memoria istoriei naționale, a partidelor, a istoriei etnice, a istoriei umanității? În al doilea rând, animalele par să nu memoreze acest lucru, ele sunt foarte libere, se eliberează singure, vaci, cai, oi, nu memorează acest lucru, ele doar două generații și deja se încurcă, nu se mai recunosc, chiar și o singură generație, se încurcă, fiecare zboară de capul său. Acum, unii tineri nu mai pot spune nici măcar numele bunicilor lor, iar despre străbunicii lor nici nu mai vorbim, unii nici măcar părinții lor biologici nu îi mai recunosc, numindu-se aceasta libertate, individualitate, societate modernă, chiar și părinții se supun copiilor, observând expresiile feței copiilor, numindu-se aceasta respect pentru individ... fiecare recită genealogia, față în față cu registrul contabil, având ca standard majoritatea memoriei, 51%, poate fi cea mai primitivă idee de noduri blockchain, orice putere, nu poate fi ștearsă, nu poate fi modificată, permanentă, obiectivă...