Frauda financiară este o problemă serioasă care duce la pierderi anuale enorme pentru organizațiile fintech și securitatea globală. Potrivit unei analize efectuate de Asociația Examinatorilor de Fraude Certificați, companiile își pierd în medie aproximativ 5% din veniturile anuale din cauza acțiunilor frauduloase.

Expertul Fintech Sergey Kondratenko reamintește că utilizatorii cad și ei victime ale operațiunilor financiare ilegale și își pierd fondurile. În 2023, suma pierdută din cauza fraudei financiare a fost de 485 de miliarde de dolari, iar 386 de miliarde de dolari din cauza fraudei de plată. În această structură a infracțiunilor financiare, 6,8 miliarde de dolari au fost furate atunci când fraudatorii au ocolit protocoalele de identificare și au uzurpat identitatea altor utilizatori.

În această publicație, expertul propune clarificarea ce înseamnă frauda financiară, modul în care consecințele acesteia afectează companiile fintech și ce metode de combatere eficientă a acestui fenomen ilegal.

Sergey Kondratenko: Modalități de a detecta operațiuni financiare ilegale

Operațiunile financiare ilegale sunt activități financiare care se desfășoară cu încălcarea legislației sau regulilor stabilite în sfera financiară.

Potrivit lui Sergey Kondratenko, aceste operațiuni pot include diferite tipuri de fraudă, furt de bani, spălare de bani, evaziune fiscală, legalizare de bani, finanțare a terorismului și altele.

Expertul relatează că există anumite semne de comitere a operațiunilor financiare ilegale care trebuie remarcate în mod deosebit. În opinia sa, acestea includ modele de tranzacții neobișnuite, schimbări bruște în activitatea contului și discrepanțe în raportarea financiară. Înțelegerea acestor indicatori este esențială pentru un răspuns în timp util.

Modele de tranzacții neobișnuite

„În contextul activității financiare, fluctuațiile bruște sau creșterile volumelor tranzacțiilor pot fi un semnal de avertizare”, comentează Serghei Kondratenko. „De exemplu, o creștere bruscă a numărului de tranzacții pe o perioadă scurtă sau modele anormale ale sumelor și frecvenței tranzacțiilor pot indica potențiale manipulări financiare. Acest lucru este relevant în special pentru companii, cum ar fi sistemele de plată, cu volume mari de tranzacții.”

Schimbări bruște în activitatea contului

Multe companii au mai multe conturi pentru diverse operațiuni, iar schimbările bruște în activitatea acestor conturi pot ridica suspiciuni. De exemplu, o creștere bruscă a operațiunilor sau transferurilor într-un cont care este de obicei caracterizat de un flux constant de tranzacții poate indica activitate neautorizată sau fraudă. Monitorizarea regulată a operațiunilor contului ajută la detectarea și prevenirea acestor schimbări bruște înainte ca acestea să conducă la pierderi financiare semnificative.

Discrepanțe în raportarea financiară

Companiile se bazează pe acuratețea raportărilor lor financiare pentru luarea deciziilor și raportare. Diferențele în rapoarte, cum ar fi discrepanțe inexplicabile între cifrele declarate și cele reale, pot fi un semnal de alarmă. De exemplu, ajustările neașteptate ale rapoartelor financiare sau inconsecvențele în înregistrările contabile pot indica încercări de manipulare a datelor și, în consecință, un semn de fraudă financiară.

Sergey Kondratenko este convins că întreprinderile ar trebui să aibă mecanisme de control intern fiabile și să fie supuse unor audituri regulate pentru a detecta și corecta orice încălcări ale raportării financiare.

Consolidarea controlului: modul în care instituțiile financiare construiesc bariere împotriva spălării banilor – Sergey Kondratenko

Importanța prevenirii eficiente a spălării banilor devine din ce în ce mai clară în lumea modernă. Țările cu un cadru legal solid pentru combaterea spălării banilor (AML) implementează măsuri stricte, inclusiv amenzi și sancțiuni administrative pentru entitățile care nu pot oferi programe eficiente de combatere a spălării banilor.

Expertul Sergey Kondratenko reamintește că, în conformitate cu standardele globale AML, pentru a îndeplini cerințele, a evita sancțiunile și a menține reputația, instituțiile financiare trebuie să implementeze și să îmbunătățească trei aspecte cheie:

  • Procese KYC (Cunoaște-ți clientul).

Aceasta include verificarea amănunțită a identității clienților, analiza activităților lor de afaceri și evaluarea legalității fondurilor utilizate în tranzacții. Introducerea unor metode avansate de verificare este deosebit de importantă pentru clienții cu risc crescut, cum ar fi persoanele expuse politic sau persoanele private majore. Obligațiile KYC sunt adesea definite de reguli naționale sau internaționale, cum ar fi directivele AML din Europa.

  • Implementați și utilizați alte proceduri de screening AML

Inclusiv screening-ul sancțiunilor, verificarea listelor PEP, screening-ul advers media, acolo unde este necesar, etc.

  • Monitorizarea și raportarea tranzacțiilor

Joacă un rol cheie în identificarea și marcarea operațiunilor financiare suspecte pentru investigații ulterioare. Utilizarea analizei comportamentale și bazate pe reguli, detectarea activităților neobișnuite și monitorizarea în timp real permit identificarea tiparelor suspecte.

  • Cooperare și schimb de informații

Instituțiile financiare sunt obligate să raporteze activitățile suspecte prin canale speciale autorităților competente dacă există motive întemeiate să creadă că are loc spălarea banilor. Prin urmare, Serghei Kondratenko consideră că colaborarea dintre structurile guvernamentale și cele private este unul dintre factorii cheie în prevenirea eficientă a spălării banilor. Acest lucru necesită, de asemenea, cooperare internațională și schimb de informații între diferite țări și organisme de reglementare pentru a contracara cu succes problema globală a spălării banilor.

Sergey Kondratenko: Verificarea identității și KYC ca modalități eficiente de prevenire a infracțiunilor financiare

KYC (cunoaște-ți clientul/clientul) este o procedură obligatorie de verificare a datelor personale ale unui client, de obicei efectuată de instituțiile financiare.

Sergey Kondratenko explică că, în cadrul acestei proceduri, sunt necesare documente care confirmă identitatea clientului, cum ar fi un act de identitate valabil, facturi de utilități cu o adresă, numere de asigurare și altele.

Expertul spune că procedura standard KYC constă din trei etape importante:

Programul de identificare a clienților (CIP)

Această etapă inițială implică colectarea și verificarea datelor cheie despre clienți. În sectorul bancar, acest proces este adesea efectuat direct la înregistrarea unui client. În alte domenii, cum ar fi schimburile de criptomonede, KYC începe după înregistrare, luând în considerare diferențele de cerințe.

Customer Due Diligence (CDD)

„Această etapă poate fi determinată de o nevoie suplimentară de a evalua aspecte mai profunde ale biografiei clientului. Scopul aici este de a evalua riscurile potențiale. Dacă clientul a fost implicat în manipulări financiare în trecut sau a atras atenția forțelor de ordine, aceste informații vor fi dezvăluite în timpul CDD”, explică Sergey Kondratenko.

Monitorizare continuă

Actualizarea continuă a datelor clienților permite sistemului să monitorizeze îndeaproape tranzacțiile care pot ridica suspiciuni. În cazul în care sunt detectate acțiuni suspecte, schimbul poate îngheța temporar contul și poate notifica agențiile de reglementare și de aplicare a legii cu privire la problema identificată.

Potrivit lui Sergey Kondratenko, acest proces KYC structurat reprezintă nu numai protecția intereselor companiilor fintech. De asemenea, servește ca un instrument important în prevenirea infracțiunilor financiare și în asigurarea securității tranzacțiilor.