Nimic. La 40 de ani, aveam zero datorii și câteva mii la bancă. Am lucrat 4 zile pe săptămână, ca psiholog la un spital privat de psihiatrie. Am luat și o lună de concediu plătit, în fiecare an. Am lucrat aproape exclusiv cu admiteri violente, involuntare. Cele mai multe au fost rezultatul abuzului extrem de droguri sau alcool. Am fost foarte respectat.
Când am moștenit 10.000 de dolari, am studiat bursa, am citit reviste „Fortune 500” și „Forbes”. Am dezvoltat o strategie și apoi am așteptat ca acțiunile alese să scadă la prețul meu de cumpărare. Asteptarea a fost de 3 luni. Era 9 ianuarie 1991. 13 luni mai târziu, am vândut acțiunile cu 22.000 de dolari. Era mult mai mult decât anticipasem și banii nu păreau reali.
Am repetat procesul, așteptând 4 luni ca următorul stoc să ajungă la prețul meu de cumpărare. După 16 luni, am vândut acțiunile cu 55.000 de dolari.
După ce am așteptat 3 luni și jumătate, mi-am cumpărat următorul stoc. Acțiunile s-au tranzacționat sub prețul meu de cumpărare timp de 11 luni, înainte de a începe o perioadă foarte bună. Mi-a plăcut acest stoc și intenționam să îl dețin până în ziua în care am murit.
Pe 15 februarie 1995, acțiunile mele valorau 135.000 USD, obiectivul meu. A fost ziua mea liberă. Mi-am scris scrisoarea de demisie, am condus la serviciu și am predat-o.
La 1 februarie 2000, valoarea acțiunilor mele a atins maximul istoric de 2 milioane de dolari. Apoi bula tehnologică a izbucnit, urmată de 9/11 și recesiune.
Până la momentul în care Intel Corp a cumpărat acțiunile pentru numerar, co-fondatorii companiei se pensionaseră. Mi-am pierdut interesul pentru companie și Intel.
În 2011, am cumpărat NVDA, la 17 USD pe acțiune. Acțiunile s-au tranzacționat sub prețul meu de cumpărare timp de 2 ani și 10 luni.
Astăzi se tranzacționează la 312 USD per acțiune. La sfârșitul anului 2018, acțiunile au trecut de la 289 USD la 135 USD. Am vândut doar acțiuni suficiente pentru a trăi.