În primul rând, nimeni nu știe cum tranzacționează instituțiile, oricine îți vinde tranzacționarea instituțională, îți vinde visul, dar iată diferența principală dintre acestea două.
1. Tranzacționarea instituțională
Tranzacționarea instituțională implică instituții financiare mari, cum ar fi bănci, firme de administrare a activelor, fonduri speculative, fonduri de pensii și companii de asigurări. Aceste instituții tranzacționează în numele lor sau al clienților lor, care pot include investitori individuali sau alte instituții. Comercianții instituționali au acces la resurse substanțiale, expertiză și instrumente specializate pentru analiză și execuție. De obicei, tranzacționează în volume mari, având ca scop maximizarea profiturilor pentru clienții sau acționarii lor. Tranzacționarea instituțională implică adesea strategii complexe și implică tranzacționare de înaltă frecvență, tranzacționare algoritmică și rutare a ordinelor pentru a optimiza execuția.
2. Comerț cu amănuntul
Tranzacționarea cu amănuntul include investitori individuali sau comercianți mici care tranzacționează direct pe piețele financiare. Comercianții cu amănuntul își tranzacționează de obicei fondurile personale, conturile de economii sau conturile de pensie. Aceștia pot funcționa prin platforme de brokeraj online sau prin brokeri tradiționali. Comercianții cu amănuntul au, în general, resurse limitate, capital relativ mai mic și instrumente mai puțin sofisticate în comparație cu comercianții instituționali. Strategiile lor de tranzacționare implică adesea cumpărarea și vânzarea de titluri, cum ar fi acțiuni, obligațiuni, opțiuni sau fonduri mutuale, având ca scop creșterea investițiilor personale sau generarea de venituri. Comercianții cu amănuntul se concentrează de obicei pe investiții pe termen mai scurt și pot participa, de asemenea, la tranzacționarea zilnică sau la tranzacționarea swing.
Diferențele cheie între tranzacționarea instituțională și cea cu amănuntul:
1. Dimensiunea
Comercianții instituționali tranzacționează în volume mai mari și au capital semnificativ în comparație cu comercianții cu amănuntul care au volume de tranzacționare și capital relativ mai mici.
2. Resurse
Comercianții instituționali au acces la departamente extinse de cercetare, echipe dedicate de analiști și infrastructură avansată de tranzacționare. Comercianții cu amănuntul se bazează pe informații disponibile public și pe platforme de tranzacționare de bază.
3. Expertiză
Comercianții instituționali sunt profesioniști cu înaltă calificare, cu cunoștințe și experiență vastă în finanțe și tranzacționare. Comercianții cu amănuntul au adesea cunoștințe financiare limitate și este posibil să nu posede experiență profesională în tranzacționare.
4. Strategii de tranzacționare
Comercianții instituționali folosesc adesea strategii de tranzacționare complexe, inclusiv tranzacționare algoritmică, tranzacționare de înaltă frecvență, instrumente derivate și arbitraj. Comercianții cu amănuntul se concentrează mai mult pe investițiile tradiționale, inclusiv pe alegerea acțiunilor, fondurile mutuale și investițiile pe termen lung.
5. Impactul pieței
Tranzacțiile de volum mare ale comercianților instituționali pot avea un impact semnificativ asupra pieței, ducând la mișcări de preț. Impactul comercianților cu amănuntul pe piață este relativ mai mic, iar tranzacțiile lor nu afectează semnificativ prețurile.
Este important de menționat că, odată cu evoluția tehnologiei și a platformelor de tranzacționare online, comercianții cu amănuntul au acum acces la instrumente mai avansate, educație comercială și resurse de cercetare, reducând decalajul dintre capacitățile de tranzacționare instituționale și cele cu amănuntul.