Scris de: Wang Yongli, co-președinte al grupului Digital China Information Services, fost vicepreședinte al Băncii Chinei.
Sursa: (China Foreign Exchange) Nr. 1 din 2025
Puncte cheie.
Bitcoinul poate fi doar un nou tip de bogăție tranzacționabilă sau activ digital, având dificultăți în a deveni o adevărată monedă, și nu poate înlocui moneda suverană; rămâne o mare incertitudine dacă poate înlocui aurul ca rezervă strategică națională.
Odată cu victoria lui Trump în alegerile prezidențiale din Statele Unite, noua sa politică privind bitcoinul a atras o mare atenție și dezbatere. Fără îndoială, noua politică a lui Trump cu privire la bitcoin va avea un impact semnificativ asupra Statelor Unite și asupra lumii. Autorul consideră că este necesar să ne calmăm, să privim și să evaluăm rațional acest lucru, evitând să comitem erori de subminare.
Noua politică radicală a lui Trump cu privire la bitcoin.
În mandatul anterior, Trump a considerat că criptomonedele nu sunt monede, valorile lor fluctuează drastic, ceea ce reprezintă o înșelătorie; bunurile criptografice nereglementate ar putea fi utilizate în tranzacții cu droguri și alte activități ilegale, fiind „o mare calamitate care se va întâmpla”. Singura adevărată monedă a Americii este dolarul. Însă începând din 2022, el și-a schimbat atitudinea, considerând că industria criptografică este „industria de o sută de ani în urmă, care se află acum într-o fază incipientă”, „valoarea de piață a bitcoinului ar putea depăși aurul” și investind activ în active criptografice, consolidându-și relațiile cu domeniul criptomonedelor.
După ce și-a confirmat candidatura la alegerile prezidențiale din 2024, Trump a adoptat o atitudine mai pozitivă față de bitcoin, afirmând că vrea să devină președintele care sprijină inovația și bitcoinul, propunând o politică foarte radicală referitoare la bitcoin, care include: Statele Unite trebuie să devină o putere incontestabilă în mineritul bitcoin, asigurându-se că SUA devine capitala mondială a criptomonedelor și o superputere în bitcoin; garantarea aprovizionării cu energie electrică pentru mineritul bitcoin, relaxarea reglementărilor privind criptomonedele, iar în prima zi de mandat va demite președintele actual al Comisiei de Valori Mobiliare din SUA (SEC), care are o atitudine de reglementare strictă față de criptomonede; stabilirea unei rezerve strategice naționale de bitcoin, pe baza bitcoinului deja confiscat de guvern, urmând să cumpere încă peste un milion; în timpul mandatului său, nu va lansa niciodată dolarul digital (CBDC) și va întări controlul președintelui asupra Rezervei Federale.
Aceste propuneri au fost primite cu entuziasm în cercurile criptomonedelor și au generat o mare susținere financiară pentru campania prezidențială a lui Trump. Dintre numele propuse pentru noul guvern, multe sunt persoane prietenoase sau chiar entuziaste față de criptomonede. Printre aceștia, susținătorul său de încredere, propus ca lider al noului „Departament al Eficienței Guvernamentale”, Elon Musk, este de asemenea „părintele criptomonedelor”, având o mare cantitate de criptomonede. Viitorul vicepreședinte Vance a dezvăluit că deține bitcoinuri în valoare de zeci de mii de dolari. Pe 5 decembrie 2024, Trump l-a propus pe susținătorul criptomonedelor Paul Atkins pentru președintele SEC; a propus fostul COO al companiei de plăți electronice PayPal, David Sacks, ca responsabil pentru „Afacerile de AI și criptomonedă de la Casa Albă”, dedicându-se stabilirii unui cadru legislativ pentru a permite industriei criptomonedelor să obțină claritatea solicitată și să prospere în SUA.
Acțiunile și declarațiile lui Trump au provocat o nouă rundă de entuziasm în industria criptografică. Pe 6 noiembrie 2024, după ce Trump a fost ales președinte, prețul bitcoinului a crescut semnificativ, având la închiderea din ziua precedentă un preț de sub 69.400 de dolari. Pe 5 decembrie 2024, prețul a depășit pentru prima dată 100.000 de dolari (în acea zi a depășit 104.000 de dolari), iar capitalizarea de piață a depășit pentru prima dată 2 trilioane de dolari.
Noua politică a lui Trump privind bitcoinul a provocat un șoc semnificativ la nivel global. Fondatorul platformei de tranzacționare de criptomonede „Binance”, Zhao Changpeng (CZ), care a fost anterior sancționat sever de Statele Unite, a declarat că bitcoinul, datorită rarității și caracterului său descentralizat, devine din ce în ce mai popular printre investitori și, comparativ cu activele financiare tradiționale, are o capacitate de păstrare a valorii mai mare; este inevitabil ca țările din întreaga lume și instituțiile mari să-și stabilească rezerve strategice de bitcoin, iar competiția va fi extrem de intensă. Unele organizații prezic că până la sfârșitul anului 2025, prețul bitcoinului va ajunge la 200.000 de dolari. Există chiar opinii că până în 2035, prețul bitcoinului va depăși 1.000.000 de dolari; în viitor, cele 21 de milioane de bitcoinuri vor corespunde valorii bogăției tranzacționabile din întreaga lume, iar prețul are un potențial extrem de mare de creștere.
Desigur, noua politică a lui Trump privind bitcoinul și perspectivele de mai sus au generat, de asemenea, controverse semnificative la nivel global; în SUA, există multe voci opuse, deși acestea par foarte slabe în prezent.
O evaluare precisă a bitcoinului.
Pe 31 octombrie 2008, a fost publicată cartea albă a bitcoinului (Bitcoin: un sistem de numerar electronic peer-to-peer). Pe 3 ianuarie 2009, a fost lansat primul bloc bitcoin (blocul de creație), iar primele 50 de bitcoinuri au fost emise oficial, iar bitcoinul funcționează în siguranță până în prezent.
Pe 22 mai 2012, cineva a schimbat 10.000 de bitcoinuri pentru două pizza în valoare de 25 de dolari, devenind prima dată când bitcoinul a fost schimbat cu o monedă suverană, cu un raport de schimb de 1:0.0025. De la acest punct de plecare, prețul bitcoinului a ajuns la 100.000 de dolari, cu o apreciere de 40 de milioane de ori. Aceasta a stârnit credința și așteptările multora că bitcoinul va continua să aprecieze, chiar dacă, în acest proces, prețul bitcoinului a fluctuat adesea foarte mult.
Deci, cum ar trebui să privim bitcoinul? Acest lucru necesită să răspundem precis la următoarele două întrebări:
Întrebarea 1: Poate bitcoinul să devină o nouă monedă supranațională?
Moneda are o istorie de câteva mii de ani în societatea umană, trecând prin patru etape majore de dezvoltare: moneda naturală (cum ar fi monedele de scoici din China), monedele de metal reglementate (monede de aur, monede de cupru, monede de argint etc.), bancnotele bazate pe metal (token-uri bazate pe metal) și moneda de credit pură, care s-a desprins de bunuri fizice. Aceasta a demonstrat o tendință constantă de desprindere de realitate și de virtualizare. În acest context, aurul a fost moneda sau baza monetară cu cea mai lungă istorie și cea mai largă răspândire în lume, iar semnarea acordului de la Bretton Woods din iulie 1944 a readus moneda în sistemul monetar internațional bazat pe aur, astfel încât aurul a devenit materialul monetar sau rezervă de valoare preferat la nivel global.
Însă, începând din august 1971, când Statele Unite au încetat să își respecte angajamentul internațional de a schimba 1 uncie de aur cu 35 de dolari, aurul a ieșit complet de pe scena monetară, revenind la natura sa de bogăție tranzacționabilă; iar moneda a ieșit complet din bunurile fizice, devenind o scară pură de valoare și un mediu de schimb, denumită „monedă de credit”. De ce s-a întâmplat acest lucru?
Acest lucru se datorează faptului că moneda servește tranzacțiilor de schimb, iar proprietățile sale esențiale și funcția sa centrală sunt scala valorii și mediu de schimb; pentru aceasta, trebuie să mențină stabilitatea de bază a valorii sale monetare (fluctuațiile mari ale valorii vor afecta grav tranzacțiile de schimb). Utilizarea oricărei bunuri fizice ca monedă sau bază monetară va duce inevitabil la dificultăți în satisfacerea cerințelor de creștere a valorii bogăției tranzacționabile, din cauza limitărilor de stoc ale acelor bunuri fizice, ceea ce va duce la o tot mai gravă „penurie de monedă fizică” și va restricționa serios dezvoltarea economică și socială, ducând în cele din urmă la eliminarea lor. Moneda trebuie să se desprindă de bunurile fizice, astfel încât cantitatea totală de monedă să poată varia în funcție de modificările valorii totale a bogăției tranzacționabile („total la total”), menținând o ofertă adecvată de monedă și stabilitatea de bază a valorii, și avansând continuu către o direcție de virtualizare, digitalizare și inteligență, îmbunătățind eficiența operațiunilor monetare, reducând costurile și controlând riscurile, pentru a-și exercita pe deplin funcțiile. Așadar, moneda de credit este direcția inevitabilă a dezvoltării monetare, nu un rezultat de acceptare pasivă din cauza unor șocuri majore. Orice efort de a reveni la un sistem monetar bazat pe metal sau de a căuta o nouă ancoră pentru monedă este contrar esenței și regulilor de dezvoltare ale monedei, fiind greu de realizat.
Pentru a înțelege moneda, trebuie să vedem dincolo de aparențe și să prindem esența. Monedele, monedele, bancnotele etc., sunt toate suporturi sau forme de manifestare a monedei, nu moneda în sine. Descrierea completă a monedei este: proprietatea esențială a monedei este scala valorii, funcția sa centrală este mediu de schimb, iar protecția fundamentală este protecția maximă a creditului, devenind astfel cel mai puternic certificat de valoare (certificat de valoare transferabil).
După ce nu mai este ancorat la nicio bună fizică specifică, emisia de monedă de credit necesită canale sau metode complet noi, care se referă la emisiunea de monedă de către instituțiile de creditare prin împrumuturi (oferirea de împrumuturi, achiziționarea de obligațiuni, overdrafturi, discounturi de bilete etc.). Principiul este următorul: valoarea reală a bunurilor pe care debitorul le deține deja sau pe care le va avea în termenul convenit este utilizată ca suport; după evaluarea de către instituția de creditare și încheierea unui acord cu debitorul, moneda este emisă pe această bază. Astfel, atâta timp cât debitorul are o bogăție reală și tranzacționabilă, instituția de creditare poate emite moneda corespunzătoare în funcție de valoarea sa reală, astfel încât cantitatea totală de monedă să se adapteze la modificările valorii totale a bogăției. Astfel, moneda de credit a spart complet „blestemul penuriei de monedă fizică”, putând fi furnizată în mod adecvat, promovând semnificativ tranzacțiile și dezvoltarea economică și socială. Se poate spune că fără emisia de credit nu poate exista o adevărată monedă de credit; fără monedă de credit, dezvoltarea economică și socială, inclusiv globalizarea economică și financiară, nu ar fi putut ajunge la nivelul actual!
Pentru a preveni supraemisiunea monedei, emisia de credit trebuie să respecte termenii conveniți de rambursare a principalului și dobânzii, și nu poate fi acordată gratuit (aceasta aparține funcției fiscale). De asemenea, trebuie să se stabilească un sistem de bancă centrală, care nu mai oferă credit direct societății, ci doar servicii de refinanțare instituțiilor de creditare, devenind subiectul monitorizării cantității totale de monedă și implementării politicii monetare. Instituțiile de creditare vor deveni noii subiecți ai emisiunii monetare, dar vor trebui să fie subiecți stricți de reglementare din partea băncii centrale; nu va fi permis să existe doar o singură instituție de creditare care să emită credit pentru sine. Este necesar să se formeze restricții de lichiditate prin transferuri de fonduri între instituții, pentru a limita supraemisiunea de credit. Pierderile de principal și dobândă înregistrate de instituțiile de creditare trebuie să fie recunoscute în mod corect, iar provizionarea pentru pierderi trebuie să fie realizată în mod oportun pentru a elimina impactul supraemisiunii. În caz de criză de lichiditate sau insolvență a instituțiilor de creditare, se va implementa de asemenea o restructurare a falimentului. Este necesar să se dezvolte un mecanism eficace de control al emisiunii de credit, pentru a limita supraemisiunea de monedă de la sursa emisiunii monetare.
Emisiunea de credit (inclusiv refinanțarea băncii centrale) poate fi direct înregistrată în contul de depozit al debitorului la instituția de creditare, iar depozitele pot fi folosite direct pentru plăți externe (transferuri, contabilizare și decontare), ceea ce poate reduce semnificativ tipărirea și manipularea numerarului. Numai atunci când deponentul are nevoie de numerar, trebuie să schimbe depozitele în numerar. Astfel, numerarul nu mai este canalul de bază pentru emisia de monedă. Pe termen lung, numerarul este destinat să iasă complet din scena monetară, la fel ca monedele de scoici și monedele de metal.
În contextul independenței suverane a statului, cea mai înaltă formă de credit din lume este creditul suveran al statului, care necesită o protecție bilaterală asupra monedei și a bogăției utilizate pentru schimb, pentru a menține relația de corespondență între monedă și bogăție. Prin urmare, moneda de credit se manifestă ca monedă suverană sau monedă legală, iar creditul său este creditul statului, nefiind o datorie a instituției care emite moneda (așa cum este cazul doar cu bancnotele bazate pe metal). Implementarea unei non-statualizări a monedei (inclusiv revenirea la moneda fizică) sau a unui sistem monetar supranațional (inclusiv crearea unei monede supranaționale legate structural de mai multe monede suverane, cum ar fi drepturile speciale de tragere (SDR) ale Fondului Monetar Internațional) este foarte dificil de realizat. Stablecoin-urile legate de o monedă suverană unică sunt, în esență, token-uri ale monedei de legătură și pot exista, dar trebuie să accepte reglementările autorităților monetare și nu pot înlocui moneda de legătură.
Deși bitcoinul a realizat inovații tehnice semnificative, la nivelul „monedei”, acesta imită în mod înalt aurul: rezervele de aur de pe Pământ sunt limitate; dintr-o perspectivă directă, cu cât este mai ușor de extras, cu atât va fi scos mai devreme; cu cât avansează timpul, cu atât va fi mai greu de extras, astfel încât producția nouă va deveni din ce în ce mai mică. Prin urmare, bitcoinul este setat la un total de 21 de milioane, aproximativ un bloc la fiecare 10 minute, iar cantitatea de bitcoin atribuită fiecărui bloc este stabilită astfel: primii 4 ani sunt 50 de bitcoin, iar la fiecare 4 ani se reduce la jumătate (în prezent este de 3,125 bitcoin), până în 2140 va ajunge practic la zero, iar mineritul se va încheia. Această aranjare oferă o imaginație a creșterii semnificative a valorii bitcoinului, favorizând atragerea oamenilor să participe activ la minerit sau investiții, dar totalul său și cantitatea suplimentară pe etape sunt complet stabilite de sistem, fiind mai stricte decât aurul (cât de mult este de fapt stocul de aur nu este clar), iar cantitatea care poate fi utilizată pentru tranzacții este mult mai limitată și nu poate crește în conformitate cu creșterea valorii bogăției tranzacționabile, neîndeplinind cerințele esențiale ale monedei. Aurul a ieșit deja de pe scena monetară; bitcoinul va fi greu să devină o adevărată monedă de circulație.
Bitcoinul este un activ pur digital generat pe lanț; blockchainul său are doar funcții de minerit și de transfer între nodurile bitcoin și validarea distribuită și contabilizarea, fiind foarte închis și având o securitate puternică, dar are dificultăți în a rezolva orice problemă din lumea reală. Dacă bitcoinul nu poate fi schimbat cu moneda suverană, nu poate realiza nicio valoare în afara jocului său și nu poate avea un impact asupra lumii reale. Blockchainul bitcoin trebuie menținut constant și devine din ce în ce mai lung, putând fi urmărit înapoi, și astfel este greu de spart sau de depășit de alte criptomonede, dar costurile de minerit și de operare a sistemului devin din ce în ce mai mari, iar eficiența scade, neputând satisface nevoile lumii reale în ceea ce privește cantitatea de bani și eficiența plăților. Toate acestea fac ca bitcoinul să fie greu de devenit o adevărată monedă, făcându-l să fie greu să înlocuiască moneda suverană.
Întrebarea a doua: Poate bitcoinul să înlocuiască aurul ca rezervă strategică?
Bitcoinul imită în mod înalt aurul la nivelul „monedei”, de aceea este denumit „aur digital”. Dar bitcoinul este un activ pur digital generat pe lanț, nu un activ fizic natural, iar valoarea sa depinde de spațiul de dezvoltare al scenariilor de aplicare și de credințele și investițiile oamenilor. Bitcoinul poate fi divizat în unități foarte mici, de o sută de milionime, ceea ce îl face mai flexibil pentru plăți, dar nu are un suport real în aur, nu aparține strict „aurului pe hârtie”; odată ce își pierde încrederea, va dispărea complet, iar riscurile sunt mult mai mari decât în cazul aurului.
Bitcoinul, ca activ digital, poate fi minerit și tranzacționat (inclusiv tranzacții spot, futures și derivate), în principiu, fără probleme, cu excepția cazului în care o țară interzice clar din cauza consumului mare de energie sau dificultăților de reglementare. Cu toate acestea, ca produs și platformă de tranzacționare care este disponibilă publicului 24/7 la nivel global, trebuie să existe o reglementare internațională mai strictă, pentru a evita manipularea și frauda. Relaxarea completă a reglementărilor va duce inevitabil la probleme grave și este extrem de iresponsabil.
Scenariile actuale de aplicare ale bitcoinului sunt, în principal, pentru emisiunea inițială de monede (ICO), tranzacții și ca intermediar în transferurile de monedă suverană folosite în spălarea banilor, mită, șantaj, transporturi teroriste și alte domenii gri sau ilegale. Moneda suverană are în mod normal reglementări stricte și cooperare internațională în ceea ce privește spălarea banilor și transportul terorist, dar acum, prin intermediul criptomonedelor, a pierdut reglementarea eficientă, ceea ce reprezintă o lacună foarte gravă în reglementare, care necesită o atenție urgentă din partea comunității internaționale.
Este evident că riscurile de reglementare legate de criptomonede, cum ar fi bitcoinul, sunt mult mai mari decât cele ale aurului.
Bitcoinul este, în esență, un activ speculativ; randamentele obținute de investitori provin în principal din creșterea prețului său, dar fluctuațiile sale de preț sunt extrem de volatile, mult mai mari decât fluctuațiile de preț ale acțiunilor, obligațiunilor, valutelor, aurului și altor active, iar riscurile de investiție sunt foarte mari. Participarea la tranzacțiile sau investițiile în bitcoin, în afară de diversele servicii ale burselor, este din ce în ce mai dificilă pentru participanți să obțină cu adevărat profituri. În același timp, corelația prețurilor bitcoinului cu acțiunile, aurul și alte active devine din ce în ce mai puternică, iar funcția sa de hedging a riscurilor scade corespunzător.
Din cele de mai sus, deși bitcoinul pare să aibă un potențial mai mare de apreciere decât aurul, riscurile asociate sunt, de asemenea, mai mari, iar incertitudinile privind înlocuirea aurului ca rezervă strategică națională rămân semnificative.
Noua politică a lui Trump cu privire la bitcoin este greu de realizat.
În primul rând, dificultățile de a obține bitcoin nou în Statele Unite sunt mari. Numărul total de bitcoinuri este de 21 de milioane, din care au fost extrase deja peste 19,8 milioane, iar restul este de sub 1,2 milioane; mineritul consumă din ce în ce mai multă energie, iar competiția devine din ce în ce mai acerbă, și, deoarece mineritul este descentralizat, Statele Unite nu pot garanta că noile bitcoinuri vor fi produse în SUA, iar mai ales nu pot garanta că toate vor aparține guvernului SUA. În același timp, se estimează că există 4 milioane de „monede moarte” care nu pot fi utilizate și care sunt controlate din ce în ce mai mult de un număr mic de persoane; achiziționarea a încă un milion nu este o sarcină ușoară. Dacă guvernul național al Statelor Unite începe să cumpere bitcoinuri, acest lucru va stimula semnificativ prețul bitcoinului, dar va crește și riscul de creștere a bulei de prețuri și de prăbușire. În plus, dezvoltarea tehnologiei calculatoarelor cuantice va prezenta provocări majore pentru securitatea bitcoinului și a altor criptomonede.
În al doilea rând, așa-numitele rezerve strategice naționale de bitcoin, fie că sunt rezerve strategice ale guvernului (financiar), fie că sunt rezerve strategice ale Rezervei Federale (banca centrală) pentru dolari, prezintă riscuri și incertitudini. Dacă se referă la rezervele guvernamentale, atunci guvernul are deja peste 210.000 de bitcoin confiscate (în care există dispute legale dacă porțiunea care aparține victimelor furate de hackeri sau hoți ar trebui să fie returnată) și, dacă ar cumpăra încă milioane de bitcoin, ar stimula o creștere semnificativă a prețului bitcoin. În prezent, dimensiunea Fondului de Stabilitate Valutară al Ministerului de Finanțe al Statelor Unite (ESF) este de aproximativ 215 miliarde de dolari; chiar dacă s-ar folosi în întregime ESF, ar putea să nu fie suficient. Dacă guvernul ar emite obligațiuni suplimentare pentru a strânge fonduri, datoria guvernului federal al Statelor Unite, care a depășit deja 36 de trilioane de dolari, ar deveni și mai mare. A te baza pe o creștere semnificativă a valorii bitcoin pentru a stabiliza valuta (stabilizarea ratei de schimb a dolarului) sau pentru a plăti datoria guvernamentală, de asemenea, prezintă incertitudini, deoarece o vânzare în masă ar putea reduce prețul acestuia. Dacă se referă la rezervele Rezervei Federale, dacă aceasta ar cumpăra milioane de bitcoin cu dolari, ar lansa o cantitate masivă de monedă de bază, ceea ce ar putea exercita o presiune mai mare asupra inflației. Dacă Rezerva Federală ar înlocui bitcoinul cu rezervele de aur, ar putea diminua impactul asupra monedei de bază, dar ar putea reduce semnificativ prețul aurului și crește prețul bitcoinului, iar beneficiile reale ar prezenta de asemenea un risc considerabil.
De asemenea, trebuie să recunoaștem că, în cadrul monedei de credit, reputația unei monede naționale se bazează, în esență, pe creșterea bogăției și nivelul de gestionare monetară al acelei țări, și nu mai depinde în principal de valoarea activelor de rezervă. Prin urmare, înlocuirea rezervelor de aur cu rezerve de bitcoin nu va avea un impact pozitiv semnificativ asupra dolarului și va fi greu de utilizat pentru a plăti datoriile guvernamentale.
Mai mult, noua politică a lui Trump privind bitcoinul contravine poziției sale de consolidare a dolarului ca monedă cheie globală. Bitcoinul este descentralizat și supranațional; chiar dacă SUA își cresc semnificativ rezervele de bitcoin, nu va ajuta la întărirea statutului internațional al dolarului. Dimpotrivă, dacă reglementările bitcoin sunt relaxate extrem de mult și se permite ca moneda suverană să circule în masă peste granițe prin bitcoin, împiedicând dezvoltarea digitalizării dolarului, ar putea avea un impact grav asupra statutului internațional al dolarului.
Poziția specială a dolarului ca monedă centrală internațională este determinată, în esență, de puterea națională globală a Statelor Unite și influența internațională; în situația în care nu există schimbări fundamentale în statutul Statelor Unite ca cea mai puternică țară din lume, este foarte dificil să se răstoarne sau să se înlocuiască statutul dolarului ca cea mai importantă monedă internațională, cu excepția cazului în care Statele Unite comit o eroare de subminare, slăbind în mod activ credibilitatea și statutul dolarului. Odată ce statutul internațional al dolarului este înlocuit, va avea un impact enorm asupra Statelor Unite.
În concluzie, bitcoinul poate fi doar un nou tip de bogăție tranzacționabilă sau activ digital, având dificultăți în a deveni o adevărată monedă, și nu poate înlocui moneda suverană; rămâne o mare incertitudine dacă poate înlocui aurul ca rezervă strategică națională. Atitudinea internațională față de noua politică a bitcoinului a lui Trump ar trebui să fie calmă și obiectivă, fără a urma orbeste tendințele.
