Ministerul Finanțelor din SUA și IRS au emis în 2024 reglementările finale privind tranzacțiile cu active digitale. Adoptarea acestei reglementări este rezultatul (Legii privind investițiile în infrastructură și locuri de muncă) care a impulsionat întărirea reglementărilor fiscale pentru criptomonede, cu scopul de a normaliza procesul de raportare fiscală pentru tranzacțiile cu criptomonede și finanțare descentralizată (DeFi), sporind semnificativ nivelul de conformitate fiscală.

Reglementarea impune cerințe clare pentru brokerii DeFi. Aceasta definește clar obligațiile de raportare ale brokerilor DeFi, stipulând că aceștia trebuie să dezvăluie în detaliu informațiile relevante ale tranzacțiilor. Acest lucru înseamnă că brokerii DeFi trebuie să înregistreze cu precizie toate informațiile implicate în tranzacție, inclusiv suma tranzacționată, tipul de active tranzacționate, informațiile părților implicate etc. În același timp, reglementarea solicită brokerilor DeFi să colecteze informațiile 'cunoaște-ți clientul' (KYC) pentru a urmări mai bine sursa și destinația tranzacțiilor, identificând comportamentele de risc potențiale și asigurându-se că întregul proces de tranzacționare se desfășoară într-un cadru legal și conform.

În cele din urmă, această reglementare va intra în vigoare oficial pe 1 ianuarie 2027. Pentru a oferi participanților relevanți suficient timp pentru adaptare, reglementarea a stabilit o perioadă de tranziție. În această perioadă, începând cu 2026, conform planului IRS, brokerii trebuie să înceapă să colecteze datele care corespund cerințelor reglementării finale. Scopul acestei măsuri este de a oferi brokerilor timp suficient pentru a-și ajusta procesele de afaceri, sistemele tehnologice și alte aranjamente relevante, astfel încât, după intrarea în vigoare a reglementării, să poată respecta toate cerințele, evitând astfel confuzia sau încălcările în noul mediu de reglementare.

Cu toate acestea, aceste cerințe din reglementare, deși sunt menite să întărească reglementarea din perspectiva conformității fiscale, au generat controverse în cadrul industriei. Unii practicanți consideră că, într-o anumită măsură, ar putea afecta eficiența tranzacțiilor și inovația. De exemplu, având în vedere complexitatea deja existentă a tranzacțiilor cu criptomonede, adăugarea unor cerințe suplimentare de raportare și colectare a informațiilor ar putea face procesul de tranzacționare mai complicat și ar putea limita dezvoltarea unor noi modele de tranzacție sau instrumente financiare. Pe de altă parte, esența DeFi este descentralizarea, iar publicația acestui document poate fi văzută ca o desprindere completă de esența DeFi, abandonând semnificația descentralizării, deci rămâne de văzut dacă reglementarea va fi implementată cu succes.

Următoarele, să ne uităm în detaliu la conținutul central al acestui document și la posibilele sale impacturi asupra tranzacțiilor cu active digitale:

1. Cerințe noi de raportare a informațiilor

Reglementarea impune în principal cerințe de raportare a informațiilor pentru brokeri. Brokerii sunt definiți ca fiind cei care sunt pregătiți să efectueze vânzări în cadrul activităților lor zilnice, inclusiv brokerii de active digitale de custodie și non-custodie. Aceștia includ principalele categorii:

• Operatorii platformelor de tranzacționare a activelor digitale de custodie: Acești operatori de platforme sunt responsabili pentru păstrarea activelor digitale ale clienților și pentru facilitarea tranzacțiilor între clienți.

• Furnizori de portofele de custodie pentru active digitale: Acești furnizori de portofele sunt de asemenea responsabili pentru păstrarea activelor digitale ale clienților.

• Procesatori de plăți (PDAP-uri): Acești procesatori sunt responsabili pentru procesarea plăților în active digitale, cum ar fi plățile efectuate prin rețele blockchain.

• Terminale de autoservire pentru active digitale: Aceste dispozitive permit utilizatorilor să efectueze tranzacții direct cu active digitale.

Raportarea brokerilor: Brokerii sunt obligați să raporteze în detaliu venitul total al clienților din tranzacțiile cu active digitale. Aceasta nu include doar profiturile din criptomonede tradiționale precum Bitcoin și Ethereum, ci și profiturile din tranzacțiile cu active digitale emergente, cum ar fi token-urile non-fungibile (NFT). De asemenea, informațiile de bază ajustate sunt incluse în domeniul raportării, aceste informații de bază putând implica costurile investiției inițiale, ajustările de diverse taxe în timpul procesului de tranzacționare etc. IRS speră că, prin această cerință cuprinzătoare de raportare, departamentele fiscale vor putea controla mai precis veniturile generate din tranzacțiile cu active digitale. Anterior, au existat cazuri în care clienții au folosit natura ocultă a tranzacțiilor cu active digitale pentru a opera venituri nedeclare, iar acum acest sistem de raportare al brokerilor poate controla sursa tranzacțiilor.

În piața tranzacțiilor imobiliare, atunci când se utilizează active digitale pentru plăți, raportorii imobiliarelor sunt, de asemenea, învestiți cu responsabilități corespunzătoare de raportare.

2. Definirea și clasificarea clară

Reglementarea clarifică definiția activelor digitale și domeniul de aplicare al participanților din industria de custodie și non-custodie.

În detaliu, în acest document, activele digitale sunt definite clar ca fiind reprezentări de valoare înregistrate pe un registru distribuit protejat criptografic, această caracteristică distingându-le clar de numerar. Această formă de înregistrare a valorii bazată pe tehnologia criptografică și tehnologia registrului distribuit este cheia care diferențiază activele digitale de activele tradiționale. Aceasta cuprinde o varietate bogată de tipuri, dintre care criptomonedele sunt cele mai cunoscute, cum ar fi Bitcoin și Ethereum. De asemenea, include stablecoins, NFT-uri etc.

În același timp, documentul distinge cu precizie între participanții din industria activelor digitale de custodie și non-custodie și clarifică responsabilitățile și obligațiile fiecăruia.

Participanții de custodie își asumă responsabilitatea de păstrare a activelor pe întreaga lanț de tranzacții cu active digitale. Aceștia trebuie să se asigure de stocarea sigură a activelor digitale, utilizând tehnologii avansate de criptare și mecanisme de protecție pentru a preveni furtul sau modificarea activelor digitale. În timpul tranzacției, participanții de custodie trebuie, de asemenea, să efectueze o verificare preliminară a legalității și conformității tranzacției, cum ar fi verificarea identității părților implicate în tranzacție, sursa și destinația activelor digitale tranzacționate etc.

Participanții non-custodie, deși nu au responsabilitatea directă de păstrare a activelor, joacă un rol important în facilitarea tranzacțiilor cu active digitale, furnizarea de informații de piață etc. Aceștia trebuie să respecte regulile de concurență de pe piață, asigurându-se că informațiile de tranzacție furnizate sunt adevărate, corecte și complete, fără a recurge la fraudă, manipularea pieței sau alte comportamente necorespunzătoare și trebuie să colaboreze activ cu cerințele autorităților de reglementare, furnizând datele și informațiile necesare pentru supravegherea și gestionarea acestora.

3. Impactul fiscal

Tranzacțiile cu active digitale sunt clar considerate evenimente impozabile în conformitate cu noile reglementări. Fie că este vorba despre schimbul între criptomonede, profiturile din investițiile în active digitale sau tranzacțiile implicând token-uri non-fungibile (NFT), orice transfer de valoare care generează profit este inclus în categoria impozabilă. IRS consideră că contribuabilii trebuie să raporteze cu exactitate aceste tranzacții în declarațiile lor fiscale federale. Aceasta ar putea determina investitorii, pe viitor, să ia în considerare nu doar riscurile și profiturile, ci și posibilele deduceri de costuri, cum ar fi costurile inițiale de investiție, comisioanele de tranzacționare și alte cheltuieli relevante.

4. Cerințe tehnologice și operaționale pentru brokeri

• Upgrade-uri de sistem: Odată cu actualizarea reglementărilor legate de tranzacțiile cu active digitale, brokerii și alți participanți din industrie se confruntă cu provocări și cerințe de upgrade de sistem. Noile cerințe de raportare acoperă colectarea, organizarea și analizarea informațiilor de tranzacție într-o manieră mai detaliată și cuprinzătoare. De exemplu, brokerii trebuie să înregistreze nu doar sumele tradiționale ale tranzacțiilor, ci și să acorde atenție tipului specific de active digitale, timestamp-ului tranzacției, adresei sursă și adresei țintă a activelor digitale și altor informații complexe. Sistemele de tranzacționare existente ar putea să nu satisfacă aceste cerințe noi în ceea ce privește designul structurii de date, capacitatea de stocare a datelor și logica de procesare a informațiilor. Prin urmare, pentru a asigura raportarea corectă a informațiilor, ei trebuie să își actualizeze sistemele de tranzacționare existente.

• Păstrarea datelor: Documentul stipulează clar că brokerii trebuie să păstreze informațiile legate de tranzacții timp de cel puțin șapte ani, această cerință impunând standarde mai ridicate pentru capacitățile de gestionare a datelor ale brokerilor. Volumul de date generate de tranzacțiile cu active digitale este uriaș și continuă să crească; păstrarea pe termen lung a datelor înseamnă necesitatea de a avea suficient spațiu de stocare pentru a susține aceste date. În plus, pentru a asigura integritatea și disponibilitatea datelor, în perioada de păstrare de șapte ani, este necesară o întreținere eficientă a datelor, cum ar fi realizarea de backup-uri regulate pentru a preveni pierderea de date, crearea de indici de date pentru a permite recuperarea rapidă a datelor specifice ale tranzacțiilor etc. Aceasta nu doar că necesită ca brokerii să investească mai multe resurse hardware, cum ar fi spațiul de stocare pe servere, dar necesită și investiții în resurse umane și materiale pentru a gestiona ciclul de viață al datelor. În plus, atunci când autoritățile fiscale au nevoie de aceste date pentru examinări sau activități de aplicare a legii fiscale, brokerii trebuie să fie capabili să furnizeze rapid și precis datele relevante, ceea ce impune teste riguroase asupra proceselor interne de gestionare a brokerilor și mecanismelor de răspuns la date.

5. Coordonare internațională

În contextul globalizării actuale, natura transnațională a tranzacțiilor cu active digitale devine din ce în ce mai evidentă. Documentul publicat de Ministerul Finanțelor din SUA și IRS menționează coordonarea regulilor de raportare a informațiilor cu alte țări. Tranzacțiile transnaționale cu active digitale, datorită implicării diferitelor legi, reglementări, politici fiscale și medii de reglementare ale țărilor, au fost o problemă de reglementare dificilă. Definițiile, clasificările și modalitățile de tratament fiscal pentru activele digitale pot varia de la o țară la alta, ceea ce poate duce la apariția unor lacune în reglementare, de exemplu, anumite tranzacții cu active digitale pot să nu fie reglementate eficient în anumite țări, evitând astfel impozitarea sau examinarea conformității.

Prin urmare, prin coordonarea regulilor de raportare a informațiilor, guvernul american speră că țările pot stabili un mecanism mai unificat de partajare și schimb de informații. De exemplu, în cazul tranzacțiilor transnaționale cu active digitale între investitorii americani și cei din alte țări, autoritățile de reglementare ale ambelor țări pot obține informații reale despre tranzacții într-un mod mai eficient, conform regulilor coordonate. Acest lucru ajută la asigurarea transparenței tranzacțiilor internaționale cu active digitale, evitând comportamentele comerciale ilegale cauzate de asimetria informațiilor. În plus, coerența regulilor poate reduce distorsiunile de piață cauzate de diferențele de politici între țări, permițând activelor digitale să fie tranzacționate pe piețele globale conform unor standarde uniforme și echitabile, promovând dezvoltarea sănătoasă și ordonată a pieței globale a activelor digitale. Mai mult, această coordonare internațională poate îmbunătăți eficiența cooperării fiscale internaționale, prevenind contribuabilii să profite de diferențele de reglementare dintre țări pentru a evita impozitarea, menținând astfel eficiența sistemului fiscal global.

În general, datorită caracteristicilor de anonimat, transnaționalitate și complexitate a formelor de tranzacție asociate cu tranzacțiile cu criptomonede, IRS consideră că au existat multe venituri nedeclare și erori de declarare în trecut. Prin urmare, scopul de față este de a reglementa responsabilitățile de raportare a informațiilor pentru diferiți participanți, cum ar fi brokerii care trebuie să raporteze informațiile despre tranzacțiile clienților, iar raportorii imobiliarelor trebuie să raporteze tranzacțiile imobiliare efectuate cu plăți în active digitale, sperând să se stabilească un sistem de urmărire a informațiilor din tranzacții mai complet și să se îmbunătățească nivelul de conformitate fiscală.

Pentru practicienii din industria criptomonedelor, pe de o parte, accelerarea progresului de conformitate ar putea ajuta la dezvoltarea industriei pe termen lung, dar, pe de altă parte, detasarea treptată de misiunea finanțării descentralizate ar putea aduce mai multe provocări pentru practicanții din industrie.