Stablecoin-urile sunt un tip de criptomonedă al căror valoare este, de obicei, legată de un activ stabil (cum ar fi moneda fiat, aurul sau alte bunuri). Spre deosebire de alte criptomonede, prețul stablecoin-urilor este relativ stabil, motiv pentru care au fost denumite „stablecoin-uri”. Aceste criptomonede sunt concepute pentru a oferi o modalitate mai stabilă de tranzacționare și de păstrare a valorii în comparație cu alte criptomonede. Instituțiile care emit stablecoin-uri își stochează de obicei activele stabilizatoare în conturi bancare, astfel încât să poată fi schimbate oricând. Atunci când utilizatorii cumpără stablecoin-uri, instituția emitentă păstrează fondurile utilizatorului în contul bancar pentru a asigura că valoarea stablecoin-ului corespunde activelor stabilizatoare pe care le susține. Stablecoin-urile joacă un rol important pe piața criptomonedelor; acestea pot fi utilizate ca monedă intermediară în tranzacții sau ca instrumente de păstrare a valorii.
GTokenTool, ca cea mai puternică platformă de emitere a monedelor din întreaga rețea, a ajutat numeroși utilizatori să emită primul lor token în viață și, datorită celor 4 caracteristici majore de siguranță ridicată, praguri de intrare scăzute, costuri reduse și multe funcționalități, este foarte apreciată de noii veniți în blockchain, fiind o platformă de emitere descentralizată extrem de puternică, care susține emiterea de token-uri pe blockchain-uri precum BSC, Solana, Base, ton, ETH, Tron și altele, și poate, de asemenea, să susțină airdrop-uri în masă de token-uri, gestionarea capitalizării de piață a token-urilor, vânzări preliminare de token-uri și multe alte funcționalități.
Clasificarea stablecoin-urilor
În prezent, există diferite stablecoin-uri pe piață, care, în funcție de mecanismele lor de stabilitate, pot fi împărțite în două categorii:
Stablecoin-uri susținute de active
Activele de sprijin pot fi monedă fiat (de exemplu, dolarul american), bunuri (de exemplu, aur) sau alte active financiare (de exemplu, obligațiuni). De exemplu, în cazul unor stablecoin-uri care se prezintă ca având dolarul ca activ de sprijin, pentru a asigura că o unitate de stablecoin este echivalentă cu un dolar, instituția emitentă a stablecoin-ului afirmă că pentru fiecare unitate emisă, va deține simultan un dolar sau un activ echivalent ca sprijin. Dacă se emit o sută de milioane de stablecoin-uri, atunci instituția emitentă ar trebui să aibă, teoretic, un activ echivalent cu o sută de milioane de dolari ca rezervă.
Stablecoin-uri algoritmice
Stablecoin-urile algoritmice își ajustează oferta prin algoritmi pentru a menține prețul stabil. Atunci când prețul stablecoin-ului scade sub nivelul țintă, o anumită proporție din stablecoin-uri este distrusă, reducând oferta și făcând ca prețul să revină, până când ajunge din nou la prețul țintă. În schimb, atunci când prețul stablecoin-ului este peste nivelul țintă, mecanismele corespunzătoare vor crește oferta de stablecoin-uri, făcând ca prețul să scadă.
Principalele riscuri ale stablecoin-urilor
Stabilitatea unui stablecoin depinde în principal de mecanismul său de stabilitate, astfel că eficiența și credibilitatea acestor mecanisme sunt esențiale. Dacă stablecoin-ul este susținut de active, este important să ne întrebăm dacă există suficiente active în spatele său, dacă aceste active sunt păstrate în siguranță, dacă nu sunt utilizate în mod abuziv și dacă informațiile financiare divulgate de instituția emitentă sunt corecte. În prezent, cel mai mare stablecoin din punct de vedere al capitalizării de piață, „Tether” (USDT), a fost supus de mai multe ori la întrebări legate de lipsa activelor suficiente de sprijin, transparența insuficientă a informațiilor financiare și absența unor auditori terți profesioniști pentru activele de sprijin.
În cazul stablecoin-urilor algoritmice, deși acestea își ajustează oferta prin algoritmi, este necesară o cerere suficientă pe piață pentru a atinge efectul de stabilitate al prețului stablecoin-ului. Dacă pe piață apare o ofertă masivă de vânzare de stablecoin-uri, mecanismul de stabilitate al acestora poate să nu funcționeze corect și să devină mai degrabă o țintă de atac. Cei care vânează stablecoin-uri pot folosi diferite metode pentru a le desprinde de activul de sprijin, obținând profit din acest lucru. Stablecoin-ul algoritmic „Terra UST”, care a fost cândva al treilea cel mai mare stablecoin, a suferit recent o desprindere și o prăbușire, iar prețul monedei a scăzut cu aproape 90% în doar câteva zile.
Ca și alte active virtuale, stablecoin-urile nu sunt reglementate în prezent, nu există reglementări operaționale și cerințe de dezvăluire, astfel încât unele mecanisme de stabilitate ale stablecoin-urilor nu sunt transparente. Dacă prețul stablecoin-ului scade drastic sau instituția emitentă nu gestionează corect, sau chiar este implicată în fraude sau faliment, investitorii/ținătorii de stablecoin-uri pot avea dificultăți în recuperarea pierderilor.
Evită să te concentrezi doar pe rentabilitate și să ignori riscurile.
Unele platforme sau aplicații de active virtuale atrag investitorii să investească în stablecoin-uri pentru împrumuturi sau staking (staking), adică așa-numita „câștigare de dobândă”, de exemplu, o rată anuală de returnare de până la 20% pentru cei care depun „Terra UST”. Dar nu există investiții cu randament ridicat și risc scăzut; cu cât potențialul de returnare este mai mare, cu atât riscurile sunt mai mari. Pe lângă riscurile menționate anterior ale stablecoin-urilor, aceste platforme sau aplicații de active virtuale pot, de asemenea, să nu fie reglementate, iar în cazul în care falimentează sau apar alte probleme, toate activele depozitate acolo pot fi pierdute. Investitorii ar trebui să fie, de asemenea, conștienți că dacă aceste platforme nu au nicio legătură cu Hong Kong, autoritățile de reglementare și de aplicare a legii din Hong Kong s-ar putea să nu aibă puterea de a le reglementa. În cazul unor dispute, investitorii pot avea dificultăți în a-și revendica drepturile și pot să nu fie capabili să obțină compensații prin intermediul căilor legale.
Piața activelor virtuale evoluează rapid, iar noi produse apar din când în când, implicând adesea operațiuni complexe și ascunzând diferite riscuri. Activele virtuale sunt produse de înalt risc, nu sunt potrivite pentru toată lumea. Investitorii trebuie să facă temele necesare, să înțeleagă pe deplin caracteristicile și riscurile produsului, precum și să considere obiectivele lor de investiție și capacitatea de a suporta riscuri, evitând să se concentreze doar pe rentabilitate și să ignore riscurile.