În lumea tranzacțiilor, de la formularea atentă a strategiei până la execuția fermă, fiecare pas este o călătorie de căutare interioară, o căutare a trezirii de sine. Acest proces este, de fapt, o încercare și o sublimare a „celor cinci otrăvuri” ale naturii umane - lăcomie, frică, ignoranță, mândrie, îndoială. Deși abandonarea completă a slăbiciunilor umane pare aproape imposibilă, putem să le transpunem în „disciplina, concentrare și înțelepciune”. „Disciplina” înseamnă a urma reguli, stabilind limite pentru comportamentul de tranzacționare; „Concentrarea” înseamnă a rămâne fidel sinelui, nefiind influențat de fluctuațiile pieței; „Înțelepciunea” este capacitatea de a pătrunde esența dincolo de aparențele pieței, fără a fi acoperit de ceață. Iar îndoiala este adesea sursa riscurilor care pot duce la prăbușirea strategiilor de tranzacționare.
Construirea unei strategii de tranzacționare poate fi atât rodul unei explorări personale, cât și rezultatul experienței altora, dar cheia este înțelegerea profundă și încrederea în strategia adoptată, folosind reguli clare, obiective și practice pentru a dispersa îndoielile interioare. Lăcomia se manifestă adesea în tranzacții printr-o tendință spre perfectionism. Odată ce sistemul de tranzacționare ratează o oportunitate, devine nerăbdător să facă modificări, încercând să captureze fiecare fluctuație, căzând într-o învățare și ajustare nesfârșită, visând să controleze toate piețele cu un singur sistem, fără a realiza că aceasta este o manifestare a lăcomiei.
Frica este, asemenea spinosului de pe calea tranzacției. Când semnalul fricii apare, mulți traderi se tem să acționeze, neputând menține consistența în execuție. În spatele acestui lucru, adesea se află o predicție subconștientă a traderului asupra pieței, mai ales atunci când semnalele sistemului sunt în contradicție cu predicția proprie, ceea ce duce la confuzie. Iar mândria este „potiunea hipnotică” după succes. După numeroase predicții corecte ale pieței, traderul devine ușor arogant, uită de sine, și chiar abandonează stop-loss-ul, acest „ventil de siguranță”; odată ce piața se inversează, este repede readus la realitate.
Tranzacția, în cele din urmă, este o formă de autodezvoltare. Scopul ei este de a înțelege profund sinele, de a percepe esența tranzacției, de a găsi metode care se potrivesc cu sinele, de a accepta cu calm imperfecțiunile, de a nu mai lupta împotriva imprevizibilității pieței, de a evita pierderile mari; astfel, profitul va veni de la sine. Orice sistem de tranzacționare nu este decât un instrument pe calea dezvoltării personale, iar ceea ce ne poate conduce cu adevărat către profituri stabile este stăpânirea acestor instrumente printr-o metodă internă. Dacă doar urmărim în mod oarbă diverse strategii de tranzacționare, fără a ne concentra pe rezolvarea „celor cinci otrăvuri” interioare, va fi greu să ne desprindem de nămolul pierderilor și să atingem o stare superioară a tranzacției.