Am văzut o întrebare populară pe internet: De ce majoritatea oamenilor preferă să suporte suferința vieții, în loc să suporte suferința învățării?
„Durerile vieții pot fi amorțite de oboseală, distanțate de divertisment și, în cele din urmă, devin obișnuință, ceea ce poate fi numit amortizare. Durerea învățării constă în faptul că trebuie să păstrezi întotdeauna o sensibilitate acută, o conștientizare trează și emoții bogate, ceea ce ar putea fi numit ascuțire. În inimă există un vis, în ochi există o lumină, iar sub picioare există un drum.