Deci, am avut niște vise cu adevărat ciudate în ultima vreme. Într-o noapte sunt blocată în acest lift, dar pentru a ieși, trebuie să iau aceste scări care pur și simplu sfidează logica, învârtindu-se și răsucindu-se în moduri imposibile. Apoi, într-o altă noapte, mă lupt cu un aligator, ținându-i maxilarul închis și reușind cumva să-l împing deoparte. Aceste vise au fost atât de vii, atât de reale, încât m-au făcut să mă gândesc. Ce se întâmplă în creierul meu când visez aceste lucruri?

Iată o teorie pe care o tot discut: creierele noastre sunt mult mai bune la procesarea lucrurilor din lumea naturală decât toate aceste lucruri moderne, create de om, cu care ne-am înconjurat. Gândește-te la asta: oamenii au evoluat timp de mii de ani în sălbăticie. Strămoșii noștri se fereau de prădători, vânau pentru hrană, navigau pe peisaje – acesta este mediul pentru care creierele noastre au fost construite. Lifturile și zgârie-norii? Acestea sunt, din punct de vedere evolutiv, complet noi.

Cred că visele mele sunt dovada acestui lucru. Coșmarul acela cu liftul? Lifturile sunt ciudate, cutii artificiale. Nu sunt ceva pentru care creierele noastre antice au un plan. Așa că, atunci când creierul meu visător încearcă să facă față unui lift, mai ales unuia defect, pur și simplu se blochează. Adaugă acele scări ciudate pentru că scările, cel puțin, sunt ceva ce oamenii au înțeles de secole, o modalitate de a se deplasa între niveluri. Totul devine o confuzie ilogică pentru că creierul meu încearcă să aplice logica lumii vechi la un obiect din lumea nouă. Încercă să-mi ofere o evadare într-o situație pe care o percepe ca fiind amenințătoare.

Apoi este aligatorul. Acum, asta este ceva ce creierul meu înțelege. Aligatorii și strămoșii lor există de milioane de ani. Strămoșii noștri probabil au avut întâlniri cu ei. Suntem programati să-i recunoaștem ca fiind periculoși, să reacționăm cu frică și adrenalină. Visul meu de a mă lupta cu acel gator și de a câștiga cu adevărat? Asta este creierul meu primar, instinctele mele de supraviețuire, care se activează. Este o declarație puternică, că pot depăși pericolul. S-a simțit atât de incredibil de real în vis pentru că acele căi neuronale, cele legate de amenințare și supraviețuire, sunt profund înrădăcinate. Sunt autostrăzi în creierul meu comparativ cu drumurile de pământ pe care creierul meu încearcă să le construiască pentru lucruri precum lifturile.

Există știință reală care să susțină acest lucru. Studiile în neuroștiință arată că părțile creierului nostru care se activează în timpul viselor sunt adesea aceleași care au fost cruciale pentru supraviețuirea strămoșilor noștri în sălbăticie. Lucruri precum navigarea spațială, detectarea amenințărilor, răspunsurile emoționale – toate acestea sunt sisteme antice. Amygdala mea, partea din creierul meu care se ocupă de frică, probabil că înnebunește atunci când visez despre acel gator. Este o amenințare reală, recunoscută la un nivel profund al creierului.

Deci, care este concluzia? Visele mele nebune îmi arată că creierul meu este un produs al istoriei sale evolutive. Este o mașină fin reglată pentru a naviga în lumea naturală. Invențiile moderne sunt încă relativ noi, iar creierele noastre încă încearcă să le înțeleagă, uneori cu rezultate bizare și ilogice în visele noastre. Prin observarea viselor noastre putem înțelege mai bine cine suntem și cum funcționează creierul nostru.

Ce părere ai? Are sens în baza experiențelor tale de vis? Rezonează cu cum te simți în visele tale? Mi-ar plăcea să aud gândurile tale. #BinanceSquareFamily