O tristețe și o bucurie fac viața, o urcare și o coborâre fac destinul, o amărăciune și o dulceață fac viața, o dimineață și o seară fac zilele. Viața este a ta, nu trebuie să te intereseze prea mult părerea altora, ei nu pot trăi bine viața ta pentru tine, părerea poate fi un ghid, dar nu trebuie să o iei la inimă în fiecare situație. Fiecare persoană vorbește și acționează în funcție de propriile interese, preferințe și stări, dacă asculți totul, crezi totul și ții totul în inimă, cum ai putea trăi? Cea mai stupidă modalitate de a trăi este să renunți la o zi de fericire din cauza unei vorbe a altuia.

Nu te bucura de bunuri, nu te întrista de tine. Această stare este prea înaltă, nu este ceva ce poate atinge oricine, dar putem cel puțin să facem ca vorbele altora să fie ca vântul care trece pe lângă ureche, nu? Vântul blând te trezește, totul este ascuns în inimă, unele lucruri este bine să le asculți, unele persoane este bine să le zâmbești, a trecut, uită-le. Vântul de primăvară te îmbrățișează, nu se compară cu plăcerea de a te bucura de tine. Tu ești stăpânul vieții tale, ceilalți sunt doar trecători. Permite totul să se întâmple, permite totul să se alinieze, și permite totul să se dezalineze; permite totul să urmeze cursul, și permite totul să fie contrar dorințelor. Nu te subestima, în cer este doar un soare, tu ești de asemenea unic în lume, lumina pe care o emiti nu va putea ilumina neapărat pe alții, dar trebuie să te încălzești pe tine…