Planul economic al lui Donald Trump este haos învelit în contradicție. Deciziile lui par să prospere pe imprevizibilitate, lăsând piețele financiare și factorii de decizie globali să încerce să le înțeleagă.

Fondurile speculative, economiștii și chiar consilierii săi rămân să ghicească în timp ce politicile lui Trump oscilează între promisiuni fanteziste și acțiuni care le subminează.

Bridgewater a avertizat recent clienții săi că Trump plănuiește să „joace mare” în remodelarea instituțiilor din SUA, comerțului global și politicii externe.

Cu toate acestea, ei au recunoscut deschis că predicțiile lor sunt puțin mai mult decât estimări educate din cauza lipsei de claritate în jurul planurilor sale. Investitorii sunt lăsați să-și protejeze pariurile, pregătindu-se pentru orice s-ar putea întâmpla.

Inflația și tarifele: O dilemă auto-creată

Una dintre cele mai clare contradicții din politicile lui Trump este poziția sa față de inflație și tarife. În timpul campaniei sale, el l-a criticat pe administrația Biden pentru inflația în creștere, promițând că o va aduce sub control.

Dar tarifele propuse de 60% pe importurile chineze și de 25% pe bunurile din Mexic și Canada ar putea avea efectul opus. Secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, a avertizat că tarifele vor „deranja” lupta împotriva inflației.

Stephen Moore, unul dintre consilierii economici ai lui Trump, a respins această îngrijorare, afirmând că nu a existat o explozie a inflației în timpul primului mandat al lui Trump, în ciuda tarifelor mai mari. Cu toate acestea, inflația este acum la 2,7%, deja peste ținta Federal Reserve.

Goldman Sachs estimează că planurile tarifare ale lui Trump ar putea adăuga un alt punct procentual la inflație—înainte de a lua în calcul creșterile costurilor cu forța de muncă din deportările în masă.

Federal Reserve și haosul ratelor dobânzilor

Relația lui Trump cu președintele Federal Reserve, Jerome Powell, a fost tot ce se poate de neplăcut. Deși Trump a promis recent că îl va menține pe Powell în funcția sa, istoria sugerează altceva. El l-a criticat în mod repetat pe Powell, numindu-l chiar un „idiot”, și a exercitat presiuni asupra Fed pentru a reduce ratele dobânzilor în timpul primului său mandat.

Mizele sunt mai mari acum. Costurile serviciului datoriei au crescut, oferindu-i lui Trump mai multă motivație pentru a solicita reduceri de rate. Dar Powell a apărat constant independența Fed, lăsând o potențială confruntare pe orizont.

Echipa lui Trump a semnalat că dolarul american este supraevaluat, Scott Bessent, nominalizat de el pentru funcția de secretar al Trezoreriei, sugerând necesitatea unei „reordonări economice globale mari” asemănătoare acordului de la Bretton Woods. Bessent a sugerat chiar convocarea unei întâlniri G20 pentru a replica Acordul Plaza din 1985.

Bessent a recunoscut că două treimi din impactul tarifelor se manifestă de obicei ca câștiguri valutare, ceea ce ar întări dolarul în loc să-l slăbească. Cei mai mulți economiști sunt de acord că acest scenariu este probabil, creând o paradox în care politicile lui Trump ar putea să funcționeze împotriva propriilor sale obiective.

Abordarea lui Trump față de deficitul comercial contrazice învățăturile economice convenționale. El plănuiește să reducă deficitul prin dominanța politică și comercială.

Dar cifrele spun o poveste diferită. În timpul primei președinții a lui Trump, deficitul comercial al SUA a atins cel mai înalt nivel din 2008, crescând de la 481 de miliarde de dolari la 679 de miliarde de dolari.

Sursa: Vlad Bastion

Tarifele și un dolar mai puternic ar putea agrava această problemă, crescând importurile în loc să le reducă, mai ales dacă creșterea economică ia avânt.

În doar patru ani, datoria SUA a crescut cu 11 trilioane de dolari—adică 40% din întregul PIB al țării. Ca să punem lucrurile în perspectivă, SUA au avut nevoie de 220 de ani pentru a acumula primele 11 trilioane de dolari în datorii.

Provocarea BRICS

Amenințările lui Trump împotriva națiunilor BRICS sunt un alt exemplu de diplomație impulsivă. Luna trecută, el a avertizat cu privire la sancțiuni dacă aceste țări ar urmări o monedă comună pentru a provoca dolarul. Deși BRICS nu au planuri concrete pentru o astfel de monedă, atitudinea agresivă a lui Trump ar putea avea efecte contrare.

Deși dominația dolarului este puțin probabil să scadă prea curând, utilizarea imprevizibilă a puterii SUA de către Trump ar putea accelera căutarea de alternative. Ironia face ca acțiunile menite să protejeze dolarul să ajungă să-l submineze. Cum nu își dă seama Trump de asta?

Planurile fiscale ale președintelui sunt o altă mlaștină de contradicții. El a promis să reducă deficitul federal de la 6,5% la 3% din PIB în timp ce promite în același timp reduceri masive de impozite. Echipa sa susține că această lacună va fi acoperită de creșterea economică, reduceri ale cheltuielilor guvernamentale și venituri din tarife.

Dar analiștii sunt sceptici. Chiar dacă apar unele îmbunătățiri fiscale, amploarea promisiunilor lui Trump pare nerealistă.