Uneori mă afund în suferință extremă, și anume pierderea banilor în criptomonede.

Banii nu sunt principalul motiv, ci o formă de umilință a inteligenței, pe care nu pot să o suport.

Mă consider o persoană inteligentă, pricepută la diverse formule, care cercetează diverse principii, cu o capacitate de învățare destul de bună, învățând mai repede decât alții. Dar de ce tocmai în domeniul criptomonedelor am dat greș?

Când merg în Macao, pierdând niște bani, sunt de acord, pentru că mă duc acolo pentru distracție, orice rezultat pot să suport.

Dar criptomonedele sunt domeniul pe care l-am studiat cu atenție, cu diverse cercetări, analize de date, proiecții, dar de ce cu cât studiez mai mult, cu atât eșuez mai mult?

Am pierdut bani, deci cu siguranță cineva a câștigat banii mei, căci fiecare cumpărare are o vânzare, tranzacția este bidirecțională.

Mă gândesc, acea persoană care a câștigat banii mei, este cu siguranță mai inteligentă decât mine? Este cu siguranță mai bună decât mine? Oare nu este doar un muncitor dintr-un colț mic?

Oare nu își folosește banii mei pentru a cumpăra o casă, a se căsători, a cumpăra o mașină electrică, a cumpăra un ceas Rolex, a obține un abonament anual la o sală de sport de lux, devenind un bărbat de calitate? Cu siguranță acum este fericit și vesel în fiecare zi, nu?

Pe ce bază își permite să ia banii mei pentru a deveni un bărbat de calitate?

Când închid ochii, îmi apare în minte chipul lui urât. Chiar mă enervează.