Ah, cât de mult seamănă piața cu viața! O etapă eternă în care toate mișcările, oricât de mărețe ar părea, depind de un public atent pentru a deveni adevărate. Și iată-l, „Lumânarea Forței”, protagonistul nostru de astăzi, care apare impunător pe top parcă ar spune: „Iată-mă, sinteza a tot ceea ce piața a decis în acest moment”.
Dar cine este el, oricum? Doar o iluzie, poate. O reflectare momentană a dorințelor pe care nu le știm întotdeauna de unde vin sau unde se îndreaptă. Trupul său robust, fără fitil care să-l tragă spre incertitudinile laterale, pare să strige: „Adevărul este acesta, nu există altul!”. Totuși, dacă există un lucru pe care am învățat să observ; iar piața, ca și viața, ne învață cu forța; este că adevărul nu vine niciodată singur. Este nevoie întotdeauna de un martor, de cineva care să-l legitimeze. În piață, acest cineva poartă numele „Volum”.
Fără volum, Candle de Força este un actor fără public. O grandilocvență goală, un discurs într-un teatru gol. Ce valoare are apariția puterii dacă nimeni nu este acolo să o confirme? Mă gândesc de câte ori în viață urmărim falși eroi, ademeniți de spectacol, fără să observăm că ecoul cuvintelor lor nu era altceva decât tăcere deghizată. Și astfel piața înșală: o Lumânare Forță fără Volum este doar atât; o deghizare.
Pe de altă parte, când apare Volum, umplând diagrama cu prezența sa zgomotoasă, scenariul se schimbă. Acum, Lumânarea Forță este ceva mai mult: este reflectarea mulțimii, suma voințelor care, în acel moment, au decis să creadă împreună. Ruperea unei rezistențe? Da, dar numai dacă Volume aplaudă. Pentru că, fără acest refren, despărțirea este la fel de fragilă ca un vis care se spulberă la trezire.
Și, o, despărțirile... Nu sunt, în adâncul sufletului, ceea ce căutăm cu toții? Momentul în care rezistența unei zile obișnuite, a unei vieți care se prelungește, este ruptă, pentru ceva care ne duce dincolo? Dar ai grijă: nu orice despărțire este reală. Sunt lumânări care, asemenea promisiunilor goale, par să rupă limitele, dar apoi se retrag, pentru că le lipsește ceea ce este esențial; sprijinul celor care cred.
Piața, ca și viața, este un joc de apariții și confirmări. Și poate de aceea ne fascinează atât de mult: pentru că în el, ne vedem propriile iluzii oglindite, propriile noastre dorințe de a fi mai mult, de a depăși. Prin urmare, Lumânarea Forță nu este doar o diagramă. El este metafora perfectă a ființei umane: măreț în aparență, dar mereu dependent de ceva mai mare; a unui Volum care îl susține.
Și așa, continuăm, citind grafice ca cineva care citește zilele, încercând să găsească semne că suntem pe drumul cel bun. Lumânarea Strength ne inspiră, dar Volumul ne reamintește că nu toată inspirația este reală. Și, până la urmă, nu asta este viața? Un efort etern de a separa ceea ce pare de ceea ce este, ceea ce se arată de ceea ce rămâne. O, cât mă obosesc toate astea dar, în același timp, cât mă încântă!
