Creșterea TVL este un obiectiv central pentru multe DeFi și este cea mai importantă problemă.

Există în principal patru metode:

1、Așteptările de emitere a token-urilor: prin activități de punctaj, atragerea lichidității.

Această metodă este cea mai directă, având cel mai bun raport cost-beneficiu, în etapa inițială nu este necesar să se cheltuie bani reali, ci doar să se ofere utilizatorilor așteptări viitoare.

Asta este ca și cum ai prinde un lup alb cu mâinile goale.

În sfera criptomonedelor există două grupuri principale: speculatorii de criptomonede și cei care obțin recompense. Aceste două grupuri corespund respectiv pieței secundare și pieței primare.

Speculatorii de criptomonede sunt utilizatorii din piața secundară, care câștigă bani din tranzacții; cei care obțin recompense sunt din piața primară, participând devreme la proiecte, contribuind cu date și obținând un procent din airdrop-ul la emisia de token-uri.

Prin urmare, pentru proiectele care nu au emis încă token-uri, o metodă de marketing foarte bună este organizarea de diverse activități de airdrop.

Prin oferirea de recompense în puncte utilizatorilor timpurii, se atrag să participe, oferind utilizatorilor așteptări că punctele pot fi schimbate în token-uri ale platformei sau alte recompense. Această metodă poate atrage utilizatori înainte de a necesita cheltuieli de capital substanțiale.

2、Colaborare cu alte proiecte: Prin colaborarea cu diferite proiecte, se realizează interoperabilitatea și circulația activelor.

Această metodă depinde mai mult de fundalul și canalele proiectului în sine, fiind esențial o schimbare de resurse.

De exemplu, utilizatorii pot folosi token-uri din alte proiecte ca garanție sau mijloc de plată pe platforma ta.

Tipic, cum ar fi Merlin și Solv, după ce L2 Bitcoin Merlin a emis token-uri, pentru a păstra lichiditatea în ecosistemul său, a colaborat cu protocolul de staking Bitcoin Solv, direcționând lichiditatea către Solv, care a devenit astfel cel mai mare protocol de staking Bitcoin.

Desigur, Solv suportă în prezent doar Merlin, acest L2 Bitcoin, iar lichiditatea a rămas în Merlin, aceasta fiind costul pe care îl suportă Solv, rezultatul fiind o câștig reciproc.

3、Stimulentele de venituri: metoda tipică este minarea de lichiditate, stabilirea de piscine de lichiditate, atragerea utilizatorilor prin recompense din taxele de tranzacție pentru a adăuga active în piscinele de lichiditate.

Aceasta este o mecanism de stimulare foarte popular, utilizatorii oferind lichiditate în piscinele desemnate și primind recompense. Această metodă poate crește rapid TVL.

Această metodă necesită proiectarea unei mecanisme de recompensă rezonabile, evitând inflația cauzată de recompense prea mari, de asemenea, trebuie să se acorde atenție gestionării riscurilor.

4、Crearea de mai multe active noi: staking-ul lichidității și re-staking-ul lichidității sunt metode de a crea noi active, astfel atrăgând capital suplimentar.

Emisia de noi active nu este doar pentru a elibera lichiditatea activelor deja staked, ci, mai important, pentru a atrage capital suplimentar. Prin crearea de noi instrumente financiare, cum ar fi stETH (certificat de ETH staked), nu doar că se îmbunătățește lichiditatea activelor deja staked, dar se creează și noi oportunități de investiție, atrăgând mai mult capital.

Desigur, riscurile sunt acumularea riscurilor cauzate de straturi succesive.

Odată ce o legătură din acest lanț de token-uri explodează, atunci activele și aplicațiile asociate cu acest token vor avea probleme.

De exemplu, dacă stETH explodează, nu doar stabilitatea mecanismului PoS Ethereum de la amonte va fi afectată drastic, ci și diversele protocoale de staking care acceptă active stETH la aval, cum ar fi Eigenlayer, vor avea riscuri.

În concluzie, costurile, beneficiile și riscurile celor patru metode sunt enumerate mai jos:

Dacă ar trebui să clasificăm cele patru metode într-o ordine de prioritate, din perspectiva echipei proiectului, pentru a maximiza eficiența capitalului, ordinea este următoarea:

Așteptările de emitere a token-urilor, în primul rând: costuri reduse, beneficii mari;

Colaborarea între proiecte, în al doilea rând: costurile nu sunt mari, este suficientă schimbarea de resurse;

Recompensele de venituri, în al treilea rând: costurile sunt relativ mari, fiind necesară cheltuirea de bani reali pentru a împărți veniturile platformei;

Crearea de noi active, în al patrulea rând: costul este cel mai mare, fiind necesară menținerea lichidității noilor active;

Dar această ordine de prioritate se bazează pe o ipoteză, adică echipa proiectului dorește să își stabilească rapid o poziție pe piață și să atragă utilizatori, în același timp gestionând bine riscurile și menținând utilizarea eficientă a resurselor.

În practică, echipa proiectului trebuie să își ajusteze aceste priorități în funcție de resursele proprii, starea pieței și obiectivele de afaceri specifice.

În plus, aceste metode nu sunt exclusiviste, echipa proiectului poate combina aceste strategii în funcție de nevoile diferitelor etape și feedback-ul pieței.