Între 2012 și 2015, Bitcoin (BTC) era încă o tehnologie relativ de nișă, iar cumpărarea, stocarea și asigurarea acestuia implicau procese diferite comparativ cu astăzi. Iată condițiile și pașii necesari pentru a cumpăra BTC în acea perioadă:

1. Găsirea unui Schimb Bitcoin:

Schimburi Majore:

2012-2013: Platforme timpurii precum Mt. Gox (înainte de colapsul său din 2014), Bitstamp și Coinbase (fondat în 2012).

2014-2015: Platforme precum Kraken, BTC-e și LocalBitcoins au devenit populare pentru tranzacționarea peer-to-peer.

Limitări de Țară:

Bitcoin nu era acceptat universal, așa că disponibilitatea depindea de poziția țării tale.

Țările occidentale precum SUA, Marea Britanie și părți din Europa erau relativ deschise la schimburile de Bitcoin.

În țările fără schimburi, oamenii se bazau pe platforme peer-to-peer precum LocalBitcoins.

2. Configurarea unui Portofel:

Portofele Online:

Blockchain.info (unu dintre cele mai populare portofele online).

Portofele de schimb (de exemplu, Coinbase, Bitstamp) — deși nu sunt recomandate pentru stocare pe termen lung din cauza riscurilor de securitate.

Portofele Recce (Offline):

Portofele de Hârtie: Generată prin instrumente precum BitAddress.org, permițându-vă să stocați cheile private pe hârtie.

Portofele Hardware: Dispozitive timpurii precum Trezor (lansat în 2014).

Portofele Desktop: Electrum, Armory sau Bitcoin Core original (era necesar să descărcați întreaga blockchain).

3. Metode de Cumpărare:

Transferuri Bancare: Cele mai multe schimburi necesitau legarea contului tău bancar pentru depozite.

Depozite în Numerar: Unele platforme permiteau depozite în numerar prin bănci locale (de exemplu, LocalBitcoins).

Carduri de Credit: Limitate în 2012-2013, dar în 2014, unele platforme au început să accepte carduri.

Carduri Cadou și Barter: În țările fără acces la schimburi, oamenii adesea făceau barter sau utilizau platforme precum forumurile Bitcointalk.

4. Menținerea BTC în Siguranță:

Stocare Offline: Utilizarea portofelelor reci (hardware sau hârtie) pentru a proteja împotriva hacking-ului.

Backup Chei Private: Stocați fizic cheile private sau frazele seed în locații sigure.

Evitarea Înșelătoriilor: Multe scheme Ponzi și servicii frauduloase (de exemplu, "minare în cloud") vizau adoptatorii timpurii.

Asigurarea Dispozitivelor: Instalați anti-malware și evitați să păstrați cheile private pe dispozitive conectate la internet.

5. Mediu Legal:

Reglementări:

Bitcoin era în mare parte nereglementat în majoritatea țărilor, dar unele, precum SUA, au început să introducă orientări în jurul anilor 2013-2014.

Țări precum China au restricționat instituțiile financiare de a utiliza Bitcoin (interdicția din 2013), dar persoanele fizice puteau încă să tranzacționeze.

Cerințe KYC: Schimburile precum Coinbase au început să implementeze reguli Know Your Customer (KYC), solicitând informații personale și verificarea identității.

6. Provocări:

Cunoștințe Tehnice: Utilizatorii trebuiau să înțeleagă conceptele de bază ale blockchain-ului și să gestioneze portofelele.

Volatilitate: Prețul Bitcoin a fluctuat drastic, făcându-l riscant pentru noii cumpărători.

Riscuri de Schimb: Platforme precum Mt. Gox au fost atacate, cauzând pierderi financiare utilizatorilor.

Probleme de Adoptare: Comercianții limitati acceptau BTC, așa că era utilizat în principal pentru tranzacționare sau ca activ speculativ.

7. Cum să Cumpărați BTC în Țări Specifice:

Statele Unite: Coinbase, Kraken sau LocalBitcoins.

Europa: Bitstamp, Kraken sau LocalBitcoins.

Asia: BTC-e (popular în Europa de Est și Asia), Huobi (China).

Alte Regiuni: Platforme peer-to-peer precum LocalBitcoins sau grupuri informale de tranzacționare.

___________________________________

Conform standardelor de astăzi, procesul era complicat, dar oferea oportunitatea de a cumpăra BTC la prețuri incredibil de mici (de exemplu, ~10 USD în 2012 până la ~300 USD în 2015). Securitatea și auto-îngrijirea erau critice, deoarece infrastructura era încă în dezvoltare.

#Follow_me for more useful information 👌