Investiția nu este doar despre cumpărare și vânzare; gestionarea poziției este esențială. Aceasta implică planificarea intrării în tranșe și stabilirea de stop-loss-uri și take-profit-uri în timpul deciziilor de investiție, logica de bază fiind că evaluările ridicate necesită poziții mici, iar evaluările scăzute necesită poziții mari, pentru a controla riscul. Astăzi, voi împărtăși cu voi trei metode clasice de gestionare a poziției.

Unu: Metoda de gestionare a poziției de tip pâlnie

Gestionarea poziției de tip pâlnie este o metodă strategică de alocare a capitalului în condiții de scădere a pieței. Aceasta împarte poziția în mod detaliat în trei sau cinci părți egale. De exemplu, dacă prețul este de 10 yuani, atunci când scade cu 10%, se adaugă 1000 de yuani; dacă scăderea atinge 20%, se adaugă 2000 de yuani; dacă piața continuă să scadă, se va adăuga treptat câte 3000 de yuani, continuând astfel până când piața își revine. Această metodă este potrivită pentru piețele în declin, deoarece suma inițială investită este relativ mică, lăsând suficient capital pentru adăugările viitoare, însă trebuie să fim atenți, deoarece nu știm când va veni cu adevărat fundul, astfel încât adăugările nu trebuie să fie prea apropiate, altfel, dacă fundul pieței nu a sosit, muniția noastră va fi epuizată.

Două: Metoda de gestionare a poziției de tip dreptunghi

Gestionarea poziției de tip dreptunghi este o strategie eficientă pentru a face față piețelor volatile. Aceasta împarte poziția totală în mod uniform, de obicei în trei sau cinci părți egale, fiecare cu o sumă fixă. Când direcția pieței nu este clară și se află într-o zonă de fluctuație, se poate adăuga treptat la poziție prin tranșe fixe.

Avantajul este că, prin adăugarea constantă a poziției în proporții fixe, costul de deținere crește treptat, distribuind riscul. Odată ce tendința pieței viitoare se aliniază cu prognoza, spațiul de profit se deschide. Dezavantajul este că în stadiul inițial, costul mediu este ridicat; dacă piața nu se dezvoltă conform așteptărilor, prețul este greu de depășit punctul de echilibru financiar, iar investitorul poate ajunge ușor în dificultate. În procesul de adăugare a poziției, toată lumea trebuie să fie prudentă, nu trebuie să adauge poziții pe baza intuiției. Ar trebui să se ia în considerare o gamă largă de factori, cum ar fi tendința pieței, volumul de tranzacționare și diferitele indicatori tehnici pentru a evalua precis momentul de adăugare a poziției; nu trebuie să se umple poziția prea ușor, astfel încât să se poată avansa în mod stabil în piețele volatile, controlând eficient riscurile și profitând de oportunitățile de câștig.

Trei: Metoda de gestionare a poziției de tip piramidă

Gestionarea poziției de tip piramidă este exact opusă celei de tip pâlnie. Esența sa constă în a investi o sumă mare de bani de la început, iar apoi, pe măsură ce piața arată o tendință de creștere, proporția de adăugare a poziției scade treptat. Acest model seamănă cu o formă de piramidă, cu o bază solidă și o parte superioară care se îngustează treptat; din acest motiv, este cunoscut sub numele de tranzacționare pe partea dreaptă.

Atunci când piața este în trend ascendent, se intră în direcția tendinței pentru a obține profituri substanțiale; această strategie își arată avantajele când piața este favorabilă. Se bazează pe gestionarea poziției în funcție de raportul de rentabilitate, cu cât rata de succes este mai mare, cu atât poziția este mai mare, iar coeficientul de risc este relativ scăzut. De exemplu, într-un bull market pe termen lung, dacă toată lumea reușește să înțeleagă corect, poate realiza o creștere rapidă a activelor.

Dezavantajul este că, din cauza poziției inițiale destul de mari, cerințele privind momentul și precizia intrării sunt extrem de ridicate; dacă punctul de intrare este greșit, expunerea la risc ulterioară este semnificativă. De asemenea, în piețele volatile, fluctuațiile repetate ale prețului fac dificilă valorificarea avantajului, ceea ce îngreunează obținerea unor venituri stabile. Având în vedere acest lucru, în operațiunile de investiție reale, se pot combina metoda piramidă cu alte metode de gestionare a poziției, cum ar fi metoda dreptunghiulară, în special în cazul tranzacțiilor pe intervale, cele două metode putând colabora și completa reciproc, mai eficient în fața unui mediu de piață complex și variabil. În cele din urmă, orice metodă singulară are limitările sale.

Fiecare decizie de investiție de succes are gestionarea poziției ca un rol foarte important; o gestionare științifică a poziției este esențială pentru a menține o stare de calm în fața fluctuațiilor pieței.