Într-un oraș, oricât de mare ar fi salariul nominal, totul este fals.
Indiferent dacă este vorba despre Londra, New York, Beijing, Shanghai sau Hong Kong, nivelul prețurilor oricărui oraș mare se va ajusta automat la un nivel în care portofelul tău va fi gol în fiecare lună după ce lucrătorii din partea de jos au plătit chiria, mâncare, băutură, transport și alte costuri de supraviețuire de bază. Indiferent dacă salariul tău lunar este de 8.000 de dolari SUA în Shanghai sau de 3.000 de dolari SUA în New York, rezultatul este același.
Trebuie să înțelegem natura alocării resurselor sociale.
Atât clasele mijlocii, cât și cele inferioare ale societății își câștigă venituri prin vânzarea forței de muncă.
Clasa de jos este responsabilă pentru munca grea, iar clasa de mijloc este responsabilă pentru puterea creierului.
Pentru cei de jos, a deveni parte din clasa de mijloc pare simplu, doar trebuie să înveți bine (să lucrezi).
Dar, în realitate, condițiile de viață dificile ale celor de jos au dus la viziuni pe termen scurt și lipsă de voință, ceea ce face ca unii dintre cei de jos să rămână tot de jos chiar și după ce cresc.
Gamblingul din antichitate și dependența excesivă de jocuri din prezent sunt în esență același lucru.
Concepțiile și perspectivele sunt relativ ușor de schimbat, așa că cei de jos și cei din clasa de mijloc sunt în mișcare.
Dar între cei de sus și cei de jos există un abis insurmontabil, și anume o rețea de relații de resurse.
Așa că cei de sus sunt de obicei o mare familie, cu rețele extinse în toate domeniile țării.
Clasa de mijloc are și câteva relații, dar majoritatea sunt doar suficiente pentru a se proteja, fără a influența direcția unui domeniu sau a unei țări.
Să revenim la subiect.
Chiar dacă termini o universitate de top și devii un angajat de nivel înalt, tot nu ești decât parte din clasa de mijloc, adică poziția pe care o menționez eu că e probabil să o atingi cu muncă.
Dar aceasta este, de asemenea, limita oamenilor obișnuiți.
Pentru a avansa, ai nevoie de relații, de noroc și de încercări continue.
Nu este nevoie doar de minte, ci și de noroc și de un pic de talent.
Săracii nu ar trebui să se aștepte la o îmbogățire peste noapte, ci să înțeleagă realitatea familiei, să integreze resursele familiei, având ca obiectiv progresul familiei, luptând pentru fiecare generație să aibă progrese sau cel puțin să nu regreseze, pe această bază să se apropie, prin iterație, de vârful unui anumit domeniu.
Familia bogată se menține într-un domeniu, mai multe generații lucrează într-un sector, apoi de la 0 la 1, la 2, la 3, la 10, la 100, familia bogată transmite constant experiența, prevenind eșecurile, obținând experiență mai avansată pentru a o transmite, atâta timp cât reușește să aleagă moștenitorul potrivit, averea va continua să se transmită.
Familia săracă, prima generație face gogoși, a doua generație vrea să devină inginer, așa că meșteșugul de a face gogoși se pierde, a doua generație devine inginer și este prea ocupată pentru a avea grijă de copii, copiii nu se mai apropie de tată, urăsc profesia de inginer, zilnic desenând pentru a căuta afecțiune, așa că devin ilustratori, dar ilustratorii nu câștigă bani și sunt obosiți, nu au timp pentru copii, așa că copiii nu mai iubesc desenul, poate devin croitori...
Ciclul continuu, familia săracă alege libertatea în fiecare generație, urmându-și alegerile interioare, fiecare generație trece de la 0 la 1, având experiențe de bază în multe domenii, dar aceste experiențe nu se transmit niciodată, ei își obligă copiii să învețe când sunt mici, dar îi lasă liberi când cresc. Așa că copiii nu au moștenit experiența, familia nu a crescut.
Bogații, dimpotrivă, când mergi la școală îți oferă libertatea de a face ce vrei, iar când crești trebuie să te întorci să ajuți familia și să te pregătești să moștenești afacerea, nu îți place să înveți încet, nu îți place dar nu poți să-i iei copilului dreptul de a-i plăcea ceva în viitor, ești doar un membru al familiei responsabil cu transmiterea, dacă poate să prosperi depinde de circumstanțe nu de efortul personal.
Aceasta este cea mai realistă abordare, diferența esențială dintre săraci și bogați este experiența succesului. Bogatul are experiența succesului, săracul nu are experiență.
Din observațiile mele, toți cei care au început de la zero și au ajuns milionari au o asemănare, spun lucruri care te fac să te simți bine, dar fac lucruri care te îngrozesc.
Cred că, fiind om, venind pe această lume o dată, nimeni nu dorește să fie o persoană obișnuită, inferioară, toți vor să devină oameni de vârf în piramidă, să câștige bani mulți, să facă lucruri mari.
Când nu am nimic de făcut, îmi place foarte mult să mă uit la documentare despre animale, iar apoi la documentare despre război.
Pentru că toate acestea sunt confruntări reale, fără nicio componentă de spectacol.
Cei puternici se bazează pe forță și inteligență, putând să-i jefuiască fără ezitare pe cei slabi.
Regula este: cei slabi sunt devorați de cei puternici, doar cei adaptabili supraviețuiesc.
Aici nu există niciun fel de emoție sau morală.
Lumea reală, deși pare plină de căldură umană, din punctul meu de vedere, toate acestea sunt doar aparențe.
Pentru că bogații nu au încetat niciodată să-i jefuiască pe săraci.
Aceasta este motivul pentru care „cei puternici rămân puternici, iar cei slabi rămân slabi”, este o regulă neschimbată din cele mai vechi timpuri.
Oamenii care trăiesc în lume, la fel ca animalele care trăiesc în junglă, sunt fundamental la fel: cei puternici mănâncă pe cei slabi, cei mari mănâncă pe cei mici. Doar că oamenii sunt pricepuți să se ambaleze, îmbrăcându-se cu o mantie de civilizație, făcând ca societatea umană să pară mai puțin dezvăluită.
Trebuie să ne amintim un lucru: regula junglei „cei slabi sunt devorați de cei puternici” este omniprezentă pe această planetă. În societate există doar două tipuri de oameni: lupi și oi. Fie ești lup, capabil să mănânci oameni; fie ești oaie, așteptând să fii mâncat.
Logica de supraviețuire a lupului este cum să mănânce elegant oaia; iar singura logică de supraviețuire a oii este să devină lup! Există o vorbă: „răul nu poate înfrunta binele”. Aceasta înseamnă că răul nu va putea înfrunta niciodată justiția, dar de îndată ce răul o înfruntă, el însuși devine justiție.
În societatea umană, 99% din oameni sunt oi, soarta lor este să fie mâncate sau să fie mâncate indirect (recoltate), acești oameni pot fi numiți și „ceapă”.
De ce soarta a 99% din oameni este să fie recoltate?
Pentru că 99% din oameni sunt „mielușei pierduți”, ei trăiesc în iluzie, fără a putea vedea vreodată adevărul lumii, pentru că adevărul este adesea complex și crud, o persoană fără suficient curaj și înțelepciune ar prefera să evite adevărul decât să-l confrunte. Așa că acești oameni preferă să se complacă în fantezii, bucurându-se de plăceri temporare.
Aceasta este mulțimea dezordonată, numită și bebeluș gigantic.
Doar 1% din oameni pot vedea adevărul, pentru că au suficient curaj să înfrunte realitatea lumii, au suficient curaj să se confrunte cu răutatea umană, au suficientă deschidere să accepte nedreptatea lumii, adevărul este întotdeauna în mâinile acestor foarte puțini oameni, aceștia sunt cu adevărat stăpânii lumii!
De aceea, acești 1% pot controla după bunul plac pe cei 99%.
