Economia Chinei încearcă să-și găsească temelia, dar cifrele spun o poveste de progres amestecată cu eșecuri. Producția industrială din octombrie a crescut cu 5,3% față de aceeași lună a anului trecut.

Deși este o ușoară scădere față de 5,4% din septembrie, a ratat creșterea de 5,6% prognozată de experți, potrivit Biroului Național de Statistică. Investițiile în active fixe au rămas, de asemenea, stabile, crescând cu 3,4% pentru anul până în octombrie, în același ritm ca din ianuarie până în septembrie, și sub nivelul așteptat de 3,5%.

Un punct luminos, totuși, a venit din vânzările cu amănuntul. Acestea au crescut cu 4,8% în octombrie, o creștere semnificativă față de 3,2% din septembrie. Economiștii au prezis 3,7%, așa că acest lucru a fost mai bine decât se aștepta.

Vânzările cu amănuntul sunt o măsură cheie a consumului intern, iar această îmbunătățire este o fâșie de vești bune într-o mare de incertitudine. Cu toate acestea, chiar și cu această creștere, imaginea economică generală rămâne nesigură.

Măsuri de stimulare: cifre mari, impact mic

Beijingul nu stă pe mâini. În ultimele luni, a redus ratele de politică monetară, a relaxat restricțiile de cumpărare de proprietăți și a aruncat numerar pe piețele financiare. Mișcările au dus piața de valori din China într-o plimbare de tip roller coaster, dar nu au rezolvat problema mai mare: cererea internă slabă. 

Guvernul a aprobat recent un program de schimb de datorii de 1,4 trilioane de dolari pentru a ajuta guvernele locale să-și gestioneze datoria zdrobitoare. Taxele pe proprietate au fost reduse pentru a reduce costurile pentru cumpărătorii de case. Dar, deși aceste politici arată bine pe hârtie, ele nu s-au tradus într-o creștere economică pe scară largă. De ce? Pentru că Beijingul a evitat să lanseze orice pachet de stimulare fiscală la scară largă care stimulează direct consumul gospodăriilor sau stabilizează piața imobiliară care se prăbușește.

Economiștii cred că guvernul chinez joacă un joc de așteptare. Se rețin la mișcări mari până când știu ce va face președintele ales al SUA, Donald Trump. Politicile comerciale ale lui Trump, cunoscute pentru ostilitatea lor față de China, ar putea forța mâna Beijingului. Deocamdată, strategia pare să fie de așteptare.

„În timp ce președinția Trump crește în mod clar presiunea descendentă asupra creșterii [Chinei], cum și când SUA își adoptă politicile comerciale/tarifare față de China rămâne incertă”, au scris economiștii Barclays. Analiștii se uită în decembrie, când Beijingul va organiza o întâlnire majoră de politică economică, în speranța unei oarecare clarități. Un alt moment cheie va veni în martie, când bugetul anual va fi aprobat.

Sectorul imobiliar, cândva o centrală puternică care conducea până la 25% din creșterea anuală a Chinei, este acum o umbră a fostului său sine. Imobiliarul nu va scoate economia din această criză în curând. Fabricația, totuși, încearcă să-și retragă timpul. Fabricile scot bunuri pentru piețele străine pentru a menține lucrurile în mișcare. Dar acest lucru creează propriul set de probleme.

Războaie comerciale și tarife

Trump nu face lucrurile mai ușoare pentru China. El amenință că va impune un tarif de 60% asupra tuturor importurilor din China, o escaladare dramatică a războiului comercial. Dacă va urma, comerțul dintre SUA și China ar putea scădea cu 70%, reducând ponderea Chinei din importurile din SUA de la 14% în 2023 la 4%. Acest lucru este potrivit Oxford Economics și pictează o imagine sumbră.

Acesta nu este primul rodeo tarifar al lui Trump. În 2018, el și-a impus sarcini mari asupra mașinilor de spălat, panourilor solare, oțelului și aluminiului fabricate în China. China a răspuns cu propriile tarife la mărfurile americane. Administrația Biden a adăugat mai multe tarife, vizând vehiculele electrice chinezești, echipamente cu energie curată și semiconductori.

China a reușit să facă față primei runde a războiului comercial. A găsit noi cumpărători pentru bunurile sale în Rusia și Asia de Sud-Est. Și-a sporit chiar și cota de piață globală în industrii cheie precum vehiculele electrice (EV). Dar dacă Trump intensifică lupta, următoarea fază va răni mai mult. UBS estimează că un tarif de 60% ar putea reduce cu 1,5 puncte procentuale creșterea PIB-ului Chinei doar în primul an.

„Războiul comercial 2.0 ar avea probabil un impact mult mai mare decât prima fază”, a spus profesorul de economie de la Universitatea Duke, Daniel Yi Xu. Chiar dacă Trump nu merge până la capăt cu un tarif de 60%, economiștii cred că o anumită creștere este inevitabilă. Politicile dure față de China au sprijin bipartizan la Washington, ceea ce înseamnă că Trump are o mulțime de acoperire politică pentru a acționa.

Dacă SUA trântesc ușa, China ar putea încerca să-și expedieze mărfurile în alte țări. Dar nu este 2018. Barierele comerciale împotriva importurilor din China cresc peste tot, din India până în Brazilia. Exporturile chineze ieftine inundă piețele globale, iar industriile locale ripostează. „Dacă alte țări răspund prin ridicarea de bariere comerciale, atunci începe să devină mult mai dificil pentru China”, a spus Julian Evans-Pritchard de la Capital Economics.

Consum: ultima speranță a Chinei?

Cu imobiliare în declin și cheltuielile pentru infrastructură nu mai au același impact, opțiunile Beijingului se micșorează. Guvernul nu mai poate scăpa de probleme; a acoperit deja țara în căi ferate de mare viteză, autostrăzi și aeroporturi. Asta lasă o mare pârghie: consumul casnic.

În prezent, consumul reprezintă doar 40% din PIB-ul Chinei. În SUA, această cifră este mai aproape de 70%. Dacă Beijingul vrea să mențină economia pe linia de plutire, trebuie să-i facă pe oameni să cheltuiască. Acest lucru ar putea însemna investiții mai mari în sănătate și educație, reducerea ratelor de economii ale gospodăriilor și încurajarea consumatorilor să-și deschidă portofelele. O economie mai bazată pe consum ar ajuta, de asemenea, la echilibrarea excedentului comercial al Chinei cu SUA.

Ministrul de Finanțe Lan Fo’an a făcut aluzie la politici fiscale „mai puternice” pentru anul viitor. El a sugerat extinderea deficitului bugetar, creșterea emisiunii de obligațiuni locale și utilizarea mai liberă a fondurilor.

Guvernul a accelerat deja vânzările de obligațiuni, strângând peste 1 trilion de yuani (138 de miliarde de dolari) în fiecare lună, din august până în octombrie. Programele cash-for-clunkers sunt, de asemenea, pe masă pentru a stimula vânzările de vehicule.

Orice se va întâmpla în continuare va depinde de modul în care Beijingul trece prin acest câmp economic minat. Miza nu ar putea fi mai mare.