Pot interfețele creier-mașină să schimbe cursul dependenței?

Progresele tehnologice recente au ridicat speranțe că dependența ar putea fi tratabilă folosind dispozitive mecanice sofisticate.

Denumite „interfețe creier-mașină profunde,” dispozitivele sunt implantate în interiorul creierului, capabile să decodifice activitatea mentală—și, mai surprinzător, să o altereze.

Tehnica diferă de interfețele convenționale creier-mașină, care se concentrează pe decodificarea semnalelor din cortexul cerebral—stratul exterior al creierului, conform unei lucrări publicate în Translational Psychiatry.

Prin implantarea dispozitivelor în părțile creierului asociate cu dependența, oamenii de știință ar putea fi capabili să suprime comportamentele de binge-eating, dorința și retragerea mai eficient decât tratamentele farmaceutice și comportamentale existente.

Funcționează prin „facilitarea interacțiunilor eficiente între dispozitive externe și structuri cerebrale profunde, permițând astfel monitorizarea meticuloasă și modularea precisă a activității neuronale în aceste regiuni”, conform autorilor lucrării, un grup de oameni de știință din Wuhan, China. „Acest paradigm revoluționar are o promisiune semnificativă în a revoluționa peisajul tratamentului tulburărilor de dependență.”

Odată văzută ca o slăbiciune de caracter sau o slăbiciune morală, dependența este acum considerată de mulți experți ca o afecțiune medicală apărută nu doar din factori sociali și alegeri personale, ci și din modificări ale creierului.

Această schimbare a fost însoțită de o dependență crescută de medicamente anti-dependență, cum ar fi metadona, buprenorfină și naltrexonă, care sunt prescrise frecvent pentru tulburarea de consum de opioide, împreună cu utilizarea continuă a terapiei comportamentale.

Cu toate acestea, tratamentele existente au avut succes limitat, iar cercetătorii au început să studieze abordări mai experimentale, cum ar fi stimularea cerebrală profundă, care implică trimiterea impulsurilor electrice în creier prin electrozi.

Deși unele studii au produs rezultate promițătoare, abordarea este limitată deoarece intensitatea, frecvența și durata semnalelor electrice adesea nu pot fi ajustate. Oamenii de știință din Wuhan cred că o abordare mai practică ar fi crearea de interfețe creier-mașină profunde care pot fi personalizate în funcție de nevoile în schimbare ale fiecărui pacient în timp real.

„Funcția creierului și stările bolii sunt intrinsec dinamice, iar utilizarea modelelor de stimulare nespecifice poate genera dezvoltarea fenomenelor de 'toleranță', diminuând astfel eficiența modulației și perturbând potențial funcțiile normale ale structurilor cerebrale țintă,” scriu ei.

Oamenii de știință sunt deja pe drumul de a crea dispozitive care pot depăși aceste probleme, a declarat Dr. Nolan Williams, profesor asociat de Psihiatrie și Științe Comportamentale la Universitatea Stanford, pentru Decrypt.

„Gândiți-vă la telegraf,” a spus el. „Un telegraf a trecut de la semnale simple de pornire și oprire la capacitatea completă de a trimite oamenilor imagini și AI și toate prostiile pe care le putem face acum în o sută de ani."

Cheia este să continuăm să ne rafinăm capacitatea de a „citi” procese cerebrale specifice și de a „scrie” în creier prin stimularea și modificarea acestuia, a adăugat Williams. Deși tehnologia există deja, trebuie să fie rafinată înainte de a putea fi cu adevărat eficientă—deși cât de curând va fi folosită pentru a trata pacienții rămâne o întrebare deschisă.

„Nu avem nicio aprobată de FDA sau studii pivotale pentru funcția de citire în dependență, funcția de scriere în dependență, și cu siguranță nu această combinație de citire și scriere,” a spus Williams. „Ceea ce avem sunt rapoarte de cazuri mici și serii de cazuri ale unui număr mic de pacienți cu diverse tehnologii care au semnalat că acesta este ceva care ar putea fi util.”

Pe termen lung, el este încrezător că interfețele creier-computer vor fi folosite frecvent pentru a trata dependența și depresia.

„Va fi BCI ceva ce vom folosi pentru bolile neuropsihiatrice ca plan de tratament? O sută cincizeci la sută,” a spus Williams. „Asta se va întâmpla în următorii 50 de ani. Este doar o problemă de timp și cine va urmări ce mai întâi.”

În cel mai bun scenariu, tratamentul cu interfețe creier-mașină profunde pentru dependență va ajunge pe piață în maxim 10 ani, a adăugat Williams.

Editat de Sebastian Sinclair