În criptomonede și piețele bursiere, există diverse metode pe care comercianții le folosesc pentru a-și maximiza câștigurile potențiale, tranzacționarea spot și tranzacționarea în marjă fiind două dintre cele mai populare. Ambele strategii servesc unor scopuri diferite, prezintă riscuri unice și se adresează comercianților cu apetit și obiective diferite pentru risc. Iată o comparație cuprinzătoare pentru a vă ajuta să înțelegeți diferențele și avantajele de bază ale fiecăruia.

1. Definiție

  • Tranzacționarea spot: tranzacționarea spot implică cumpărarea și vânzarea de instrumente financiare (cum ar fi criptomonede, acțiuni sau mărfuri) la prețul curent al pieței, denumit „preț spot”. Atunci când un comerciant cumpără un activ pe piața spot, acesta deține activul în mod direct, iar tranzacția se decontează imediat sau într-o perioadă scurtă.

  • Tranzacționarea în marjă: Tranzacționarea în marjă permite comercianților să împrumute fonduri de la un broker sau bursă pentru a tranzacționa poziții mai mari decât investiția lor inițială. Acest lucru se face folosind efectul de pârghie, care amplifică profiturile potențiale, dar crește și pierderile potențiale. Fondurile împrumutate sunt garantate de activele comerciantului, iar dobânda este percepută de obicei la suma împrumutată.

2. Proprietatea

  • Tranzacționarea spot: în tranzacționarea spot, comercianții dețin activele pe care le achiziționează. De exemplu, dacă cumpărați Bitcoin pe o piață spot, țineți Bitcoin-ul real în portofel și îl puteți transfera, stoca sau utiliza cum doriți.

  • Tranzacționarea în marjă: în tranzacționarea în marjă, comercianții nu dețin întreaga valoare a activului pe care îl tranzacționează decât dacă plătesc integral fondurile împrumutate. Ei controlează efectiv o poziție mai mare prin împrumuturi de fonduri, dar nu dețin proprietatea directă asupra întregii poziții.

3. Pârghie

  • Tranzacționarea spot: Nu există nicio pârghie în tranzacționarea spot. Comercianții pot tranzacționa doar cu fondurile pe care le au la dispoziție, limitând riscul de a pierde mai mult decât investesc.

  • Tranzacționarea în marjă: Tranzacționarea în marjă permite comercianților să folosească efectul de levier, ceea ce înseamnă că pot împrumuta capital pentru a-și crește expunerea la un activ. Ratele de levier obișnuite variază de la 2:1 la 100:1, în funcție de platformă. În timp ce acest lucru amplifică profiturile potențiale, mărește și pierderile potențiale, iar comercianții pot pierde mai mult decât investiția lor inițială.

4. Expunerea la risc

  • Tranzacționare la vedere: Riscul este limitat la valoarea capitalului investit. Întrucât nu este implicat niciun împrumut, cel mai rău scenariu este pierderea întregii valori a activului achiziționat dacă valoarea acestuia scade la zero.

  • Tranzacționarea în marjă: Riscul este semnificativ mai mare datorită efectului de levier. Dacă o tranzacție se mișcă împotriva comerciantului, acesta ar putea pierde mai mult decât depozitul inițial (numit și „marjă”). Apelurile în marjă pot fi declanșate, solicitând comercianților să adauge mai multe fonduri pentru a-și menține pozițiile sau pentru a se confrunta cu lichidarea forțată.

5. Costurile cu dobânzile

  • Tranzacționarea la vedere: Nu există costuri cu dobânzi în tranzacționarea la vedere. Odată achiziționat un activ, nu există taxe în curs, altele decât taxele potențiale de tranzacție pe burse.

  • Tranzacționarea în marjă: Deoarece tranzacționarea în marjă implică împrumuturi de fonduri, comercianților li se percepe de obicei dobândă la suma împrumutată. Cu cât o poziție este deținută mai mult timp, cu atât se acumulează mai multă dobândă, adăugând la costul tranzacției.

6. Flexibilitatea tranzacționării

  • Tranzacționarea la vedere: Tranzacționarea la vedere este simplă și mai puțin complicată, ceea ce o face ideală pentru investitorii pe termen lung și cei care preferă un risc mai mic. Comercianții pot cumpăra active și le pot deține fără a-și face griji cu privire la riscurile de rambursare a împrumutului sau de lichidare.

  • Tranzacționarea în marjă: Tranzacționarea în marjă oferă mai multă flexibilitate pentru comercianții activi care doresc să valorifice mișcările pe termen scurt ale pieței. Comercianții pot profita atât de pe urma mișcărilor de preț în sus, cât și în scădere, mergând pe termen lung (cumpărând) sau pe scurt (vând active împrumutate). Cu toate acestea, complexitatea și riscurile cresc odată cu efectul de pârghie.

7. Potenţial de profit

  • Trading spot: potențialul de profit în tranzacționarea spot este direct legat de aprecierea pieței. Profitul sau pierderea comerciantului se bazează pe mișcarea prețului activului, fără efect de pârghie pentru a amplifica câștigurile sau pierderile.

  • Tranzacționarea în marjă: potențialul de profit este mult mai mare datorită efectului de levier. O mică mișcare a prețului în favoarea comerciantului poate duce la câștiguri procentuale mari. Totuși, același lucru este valabil și pentru pierderi, care pot fi amplificate rapid dacă piața se mișcă în direcția opusă.

8. Market Timing

  • Tranzacționarea la fața locului: tranzacționarea la fața locului favorizează de obicei strategiile pe termen lung și se bazează mai puțin pe sincronizarea perfectă. Investitorii își pot păstra activele prin volatilitatea pieței fără presiunea imediată a unui apel în marjă.

  • Tranzacționarea în marjă: Timpul este esențial în tranzacționarea în marjă. Fluctuațiile de preț pe termen scurt pot avea un impact drastic asupra poziției din cauza efectului de levier. Momentul slab sau volatilitatea pieței pot duce rapid la lichidare dacă marja comerciantului scade sub nivelurile cerute.

9. Adecvarea

  • Tranzacționare la vedere: potrivit pentru începători, investitori pe termen lung și cei cu toleranță mai mică la risc. Deoarece tranzacționați doar cu capitalul dvs., există mai puțin risc de a pierde mai mult decât investiți.

  • Tranzacționare în marjă: potrivit pentru comercianții mai experimentați care înțeleg riscurile efectului de levier. Este nevoie de o toleranță mai mare la risc, un management disciplinat al riscului și o monitorizare atentă a tranzacțiilor.

Concluzie

Atât tranzacționarea la vedere, cât și cea în marjă își au locul pe piețele financiare, fiecare servind diferite tipuri de comercianți și strategii de investiții. Tranzacționarea la vedere este în general mai sigură, ceea ce o face ideală pentru începători și pentru cei care doresc să dețină active pe termen lung. Tranzacționarea în marjă, pe de altă parte, oferă potențialul pentru profituri mai mari, dar vine cu riscuri mai mari, făcându-l potrivit pentru comercianții cu experiență care înțeleg levierul și gestionarea riscurilor. Când decideți între tranzacționarea la vedere și în marjă, luați în considerare toleranța la risc, cunoașterea pieței și obiectivele de investiții. Deși tranzacționarea în marjă poate fi plină de satisfacții, necesită un nivel mai ridicat de vigilență și expertiză pentru a evita pierderile semnificative.