În 1998, un student pe nume Michael Foster răsfoia primele site-uri de comerț electronic când a găsit o afacere ciudată de la un furnizor de servicii de internet (ISP) în vârstă. Compania, dornică să atragă noi clienți, oferea „Acces nelimitat la internet pe viață” pentru o taxă unică de 300 USD. La acea vreme, majoritatea oamenilor foloseau conexiuni dial-up, iar internetul era încă văzut mai mult ca o noutate decât o necesitate, așa că oferta nu a atras prea multă atenție. Dar Michael, un specialist în informatică cu o pasiune pentru jocuri și media digitală, a văzut imediat potențialul.
A plătit rapid pentru plan, iar ceea ce a început ca o utilizare ocazională a internetului s-a transformat în curând în ceva mult mai mare. În următorii câțiva ani, internetul în bandă largă a început să câștige teren, iar Michael s-a trezit unul dintre puținii oameni cu viteze fulgerătoare pentru o fracțiune din prețul pe care îl plătesc alții. Pe măsură ce jocurile online, streaming video și partajarea fișierelor au devenit mai comune, Michael a profitat din plin de lățimea de bandă nelimitată. A găzduit servere de jocuri, a condus un site web popular pentru descărcarea de software gratuit cu sursă deschisă și chiar a început să difuzeze filme de înaltă definiție pentru prieteni.
Până în 2005, utilizarea internetului de către Michael a crescut exponențial. Casa lui a devenit centrul pentru turneele de jocuri și descărcări media din cartierul său. El consuma lățime de bandă într-un ritm uluitor, iar ISP-ul, acum o companie mult mai mare după o serie de fuziuni, a luat în seamă. Ei au descoperit că conexiunea lui Michael consuma o parte semnificativă din capacitatea infrastructurii lor locale. Ceea ce a fost odată o promovare inofensivă pentru un furnizor de servicii Internet de mici dimensiuni se transformase într-un coșmar logistic.
Compania a încercat inițial să-și reducă vitezele, dar Michael a subliniat termenii inițiali ai contractului, care promiteau „acces nelimitat fără restricții”. Apoi, au încercat să-i limiteze lățimea de bandă, dar el a dat în judecată, argumentând că acordul pe viață nu avea astfel de prevederi atunci când s-a înscris. Pe măsură ce cazul a continuat, a devenit un punct de discuție în cercurile tehnologice. Cum ar putea un ISP să ofere acces nelimitat și apoi să revină atunci când cineva a depășit cu adevărat limitele?
Până în 2010, cazul devenise o bătălie juridică semnificativă, compania încercând să argumenteze că nimeni nu ar fi putut prevedea evoluția rapidă a internetului, în timp ce Michael susținea că ar trebui să-și onoreze acordul. În cele din urmă, procesul s-a prelungit ani de zile, atrăgând atenția presei și devenind o poveste de avertizare cu privire la pericolele promoțiilor excesiv de generoase în peisajul tehnologiei cu evoluție rapidă.
#MemeCoinTrending #10MTradersLeague #USRateCutExpected #DoYouHoldBNB 