Tranzacționarea la vedere și tranzacționarea futures sunt două metode comune de tranzacționare pe piețele financiare, fiecare cu caracteristici distincte:

1. Trading spot:

- Tranzacții imediate: în tranzacționarea la vedere, instrumentele financiare precum acțiunile, valutele sau mărfurile sunt cumpărate sau vândute pentru livrare și decontare imediată. Tranzacția are loc „la fața locului”, adică tranzacția este decontată instantaneu sau într-o perioadă scurtă, de obicei două zile lucrătoare (decontare T+2).

- Prețul curent de piață: prețurile spot reflectă prețul curent de piață al activului și sunt influențate de dinamica cererii și ofertei, evenimente geopolitice, indicatori economici și alți factori.

- Transferul proprietății: Proprietatea asupra bunului se transferă imediat de la vânzător la cumpărător la finalizarea tranzacției.

- Flexibilitate: tranzacționarea spot oferă flexibilitate, deoarece comercianții pot intra sau ieși din poziții rapid, profitând de mișcările pe termen scurt ale pieței.

2. Tranzacționare la termen:

- Acorduri contractuale: Tranzacționarea futures implică acorduri de cumpărare sau vânzare de active (mărfuri, valute, instrumente financiare) la o dată viitoare pentru un preț predeterminat. Aceste acorduri sunt contracte standardizate tranzacționate pe bursele futures.

- Livrare viitoare: Spre deosebire de tranzacționarea la vedere, contractele futures specifică o dată viitoare pentru livrare, care poate fi cu luni sau chiar ani înainte.

- Speculație și acoperire: contractele futures sunt utilizate pentru speculație (profitând din mișcările prețurilor) și acoperire (protejarea împotriva fluctuațiilor viitoare de preț). Acestea permit investitorilor să parieze pe direcția viitoare a prețurilor fără a deține activul de bază.

- Levier: tranzacționarea futures implică adesea efect de levier, ceea ce înseamnă că comercianții pot controla o poziție mare cu o cantitate relativ mică de capital. Acest lucru amplifică atât profiturile potențiale, cât și pierderile.

Diferențele cheie:

- Timp: tranzacțiile spot implică decontare imediată, în timp ce contractele futures specifică livrarea viitoare.

- Scop: Tranzacționarea la vedere implică cumpărarea sau vânzarea pentru utilizare sau investiție imediată, în timp ce tranzacționarea la termen are scop speculativ și de acoperire.

- Risc și efect de pârghie: tranzacționarea futures implică adesea riscuri mai mari din cauza efectului de levier, în comparație cu tranzacționarea la vedere.

- Reglementarea pieței: Piețele futures sunt de obicei mai reglementate decât piețele spot, datorită complexității și necesității unor contracte standardizate.

Este esențial pentru comercianți și investitori să înțeleagă aceste diferențe și să aleagă metoda care se aliniază obiectivelor și toleranței la risc.