Finanțarea descentralizată (DeFi) se bazează pe tehnologiile contabile distribuite (DLT) pentru a oferi servicii precum tranzacționare, împrumuturi și investiții fără a utiliza un intermediar centralizat tradițional. Faptul că componentele DeFi pot fi programate poate deschide noi posibilități pentru piețele financiare mai competitive și ar putea aduce câștiguri de eficiență. Cu toate acestea, DeFi introduce o complexitate tehnologică și economică enormă care face din ce în ce mai dificilă evaluarea riscurilor și potențialului produselor financiare DeFi. Dar instituțiile financiare și autoritățile de reglementare care se ocupă de DeFi au nevoie de o astfel de evaluare sistematică a acestor factori.
Contribuţie:
Această lucrare încearcă să ofere o imagine de ansamblu cuprinzătoare și o clasificare a DeFi. Acesta își propune să explice detaliile tehnice unui public larg și să introducă protocoalele financiare pe care se bazează ecosistemul DeFi. Acesta explică complexitatea sistemului și analizează modul în care DeFi ar putea fi utilizat în viitor. Luăm în considerare descoperirile recente care ajută la clarificarea funcționării și designului sistemelor DeFi și a modului în care acestea pot interopera.
DeFi este definit aici ca un ecosistem financiar competitiv, contestabil, composabil și fără custodie, construit pe tehnologie care nu necesită o organizație centrală pentru a funcționa. Pentru a explica funcționarea, proiectarea și interoperabilitatea unor astfel de sisteme, lucrarea folosește un model de referință a stivei DeFi (DSR) pentru a conceptualiza componentele stratului de stivă ale primitivelor lor tehnice și ale funcțiilor financiare.
Constatari:
Modelul DSR cuprinde trei straturi: decontare, aplicații și interfețe. Nivelul de decontare este responsabil pentru finalizarea tranzacțiilor financiare și pentru îndeplinirea obligațiilor. Stratul de aplicații cuprinde aplicații implementate prin contracte inteligente, combinând astfel criptoactive, protocoale DeFi și compoziții. Stratul de interfață oferă interfețe front-end care facilitează interacțiunea ușor de utilizat cu logica contractului inteligent.
În continuare, lucrarea subliniază primitivele tehnice, cum ar fi DLT și contractele inteligente, spectrul de criptoactive utilizate pentru a reprezenta și transfera valoarea, precum și funcțiile de proiectare și financiare ale celor mai proeminente familii de protocoale DeFi. De asemenea, analizează modul în care protocoalele DeFi pot fi combinate în compoziții. În cele din urmă, lucrarea conturează o agendă interdisciplinară pentru cercetări viitoare.
Abstract:
Finanțarea descentralizată (DeFi) este o nouă paradigmă financiară care valorifică tehnologiile de registru distribuit pentru a oferi servicii precum împrumutul, investiția sau schimbul de criptoactive fără a se baza pe un intermediar centralizat tradițional. O serie de protocoale DeFi implementează aceste servicii ca o suită de contracte inteligente, adică programe software care codifică logica operațiunilor financiare convenționale. În loc să tranzacționeze cu o contraparte, utilizatorii DeFi interacționează astfel cu programe software care reunesc resursele altor utilizatori DeFi pentru a menține controlul asupra fondurilor lor. Această lucrare oferă o scufundare profundă în arhitectura generală, primitivele tehnice și funcționalitățile financiare ale protocoalelor DeFi. Analizăm și explicăm componentele individuale și modul în care acestea interacționează prin prisma unui model DeFi de referință (DSR) cu trei straturi: așezare, aplicații și interfețe. Discutăm aspectele tehnice ale fiecărui strat al modelului DSR. Apoi, descriem serviciile financiare pentru cele mai relevante categorii DeFi, adică schimburile descentralizate, protocoalele de creditare, protocoalele derivate și agregatorii. Acestea din urmă exploatează proprietatea că contractele inteligente pot fi „compuse”, adică utilizează funcționalitățile altor protocoale pentru a oferi servicii financiare noi. Discutăm despre modul în care compozibilitatea permite asamblarea unor produse financiare complexe, care ar putea avea aplicații în industria financiară tradițională. Discutăm sursele potențiale de risc sistemic și încheiem prin a elabora o agendă de cercetare în acest domeniu.
Sursa: BIS pe 19 ianuarie 2023, de Raphael Auer, Bernhard Haslhofer, Stefan Kitzler, Pietro Saggese și Friedhelm Victor.