Recentul articol de opinie al lui Paul Krugman din The New York Times (NYT), intitulat „Tech Bro Elegy: How Did Did JD Vance Get Here?”, prezintă o critică ascuțită a ascensiunii politice a lui JD Vance și a rolului influent al miliardarilor din tehnologie, în special al celor investiți în criptomoneda, în ascensiunea sa.

Krugman este un proeminent economist american cunoscut pentru munca sa în economia internațională, teoria comerțului și geografia economică. A primit Premiul Nobel pentru Științe Economice în 2008 pentru contribuțiile sale la New Trade Theory și New Economic Geography. Krugman a câștigat, de asemenea, o recunoaștere pe scară largă ca editorialist și autor, scriind pe larg despre probleme economice și politice pentru The New York Times. Analizele sale se concentrează adesea pe politica fiscală, inegalitatea veniturilor și efectele globalizării. În plus, Krugman este profesor la Universitatea City din New York și a scris mai multe cărți influente despre economie.

În articolul de opinie de luni de la NYT, Krugman explorează dinamica complexă care l-a propulsat pe Vance, un politician aparent fără talent, în poziția de candidat republican la vicepreședinție, susținut de un grup puternic, dar restrâns, de moguli ai tehnologiei.

Krugman începe prin a sublinia insuficiența lui JD Vance ca politician, făcând referire la încercarea prost primită a lui Vance de a minimiza remarcile controversate despre „doamnele pisici fără copii” și acuzația fără temei a lui Vance că vicepreședintele Kamala Harris s-a opus creditului fiscal pentru copii. În ciuda acestor gafe, subliniază Krugman, JD Vance a reușit să-și asigure o influență politică semnificativă, în primul rând prin sprijinul financiar al miliardarilor din tehnologie precum Peter Thiel, care a investit masiv în campania lui Vance pentru Senat din 2022.

Piesa subliniază alianța deosebită dintre JD Vance și un segment al comunității tehnologice care l-a susținut pe scurt pe Robert F. Kennedy Jr., dar de atunci și-a schimbat atenția. El spune că acești pasionați de tehnologie, descriși ca având înclinații politice de dreapta, și-au abandonat în mare măsură idealurile libertariene în favoarea alinierii cu Donald Trump, atrași de pozițiile agresive ale lui Vance în privința imigrației și a răzbunării politice.

Krugman subliniază că această aliniere nu este reprezentativă pentru întregul sector tehnologic, ci mai degrabă un subset specific de indivizi ultrabogați. El menționează că sprijinul acestui grup pentru Trump și Vance este strâns legat de interesele lor în criptomoneda. Krugman citează exemplul lui David Sacks, un magnat al tehnologiei pro-Trump, care a lăudat Bitcoin ca îndeplinind viziunea originală a PayPal despre o „nouă monedă mondială”. În mod similar, el observă că Fondul Fondatorilor lui Peter Thiel a făcut investiții substanțiale în criptomonede, iar JD Vance a promovat activ o legislație favorabilă industriei pentru a sprijini piața cripto.

Krugman critică utilitatea economică a Bitcoin, susținând că acesta rămâne în mare parte irelevant pentru tranzacțiile de zi cu zi din afara ecosistemului cripto, cu excepția activităților ilicite precum spălarea banilor și extorcarea de bani. Cu toate acestea, susține el, susținătorii criptomonedei cred că și-au găsit un aliat în Trump, care, în ciuda respingerii din trecut a Bitcoin ca fiind o „înșelătorie”, acum înscriu atacurile asupra cripto-ului ca provenind de la „fasciști de stânga”.

Articolul evidențiază includerea politicilor prietenoase cu criptomonede în platforma Partidului Republican din 2024, un indiciu al influenței semnificative pe care avocații cripto o au asupra agendei partidului. De asemenea, afirmă că Trump a sugerat chiar crearea unei rezerve naționale de Bitcoin, pe care Krugman o vede ca o încercare greșită de a salva o industrie problematică și dăunătoare mediului.

În general, Krugman observă că politica paranoică este surprinzător de comună printre cei ultrabogați, nu doar în sectorul tehnologiei. El atribuie acest lucru tendinței miliardarilor de a fi înconjurați de bărbați da și un sentiment de nemulțumire față de limitările bogăției lor.

Krugman concluzionează argumentând că, în ciuda eforturilor lui JD Vance de a se prezenta ca un campion al clasei muncitoare, adevărata loialitate a lui Vance constă într-un etos centrat pe tehnologie, care este departe de populism.

Imagine prezentată prin YouTube