Jetoane care sunt integrante în experiența utilizatorului, inclusiv în funcționarea produsului sau a protocolului. De exemplu, ETH, simbolul nativ al Ethereum, este folosit pentru a securiza rețeaua și pentru taxele de tranzacție și, mai larg, ca formă de monedă de internet în aplicațiile native din ecosistem. La mijlocul spectrului se află proiecte care încearcă să se descentralizeze progresiv, cu scopul de a permite utilizatorilor să dețină și să controleze produsele și protocoalele pe care le folosesc (de exemplu, Uniswap). Există, de asemenea, experimente economice care utilizează proprietatea ca mecanism de bootstrapping sau scalare (cum ar fi DIMO) și jetoane care acționează ca cvasi-acțiuni/mize, utilizate pentru strângerea de fonduri sau împărțirea profitului, dar fără drepturi de investitor (cum ar fi DAO constituționale). La capătul extrem al spectrului, unele modele de token sunt atât de centralizate încât pot fi exploatate cu ușurință de către emitenți – un defect de proiectare care introduce un singur punct de eșec. Tokenul FTT al FTX se încadrează în ultimul tip.